Dadaismul – Istorie, caracteristici și artiști

Dadaismul, radical curent artistic și literar al secolului XX, s-a născut dintr-un context istoric dramatic: Primul Război Mondial. Cuprinzând o mișcare internațională de artiști, poeți, muzicieni și filozofi, dadaismul a apărut în 1916 la Zürich ca o reacție violentă și ironică la absurditatea războiului și la valorile burgheze care l-au susținut.

Sfidând logica, estetica tradițională și chiar ideea de artă, dadaismul a inaugurat o eră a libertății totale în expresie, punând bazele multor curente moderne precum suprarealismul, arta conceptuală și performance-ul contemporan.

Despre dadaism

Mai mult decât un curent estetic, dadaismul reprezintă în istoria artei o atitudine profund nihilistă, ironică și anti-burgheză, exprimată prin colaje, poezie fonetică, spectacole absurde și prezentări de obiecte din viața cotidiană pe post de artă (ready-made-uri). Deopotrivă contestat și admirat, a reușit să impună în epocă un protest împotriva acțiunilor umane lipsite de logică și umanism – războiul, și să promoveze o libertate de exprimare artistică dusă la extrem.

Ce este dadaismul?

Dadaismul este o mișcare artistică și literară internațională, caracterizată prin refuzul logicii, ordinii și valorilor tradiționale. Apărut în 1916 la Cabaret Voltaire din Zürich, a fost inițiat de un grup de artiști exilați, printre care Tristan Tzara, Hugo Ball și Jean Arp.

Perioada dadaismului

Mișcarea dadaistă s-a manifestat între anii 1916 și 1923, cu aproximație. S-a extins rapid din Zürich spre Berlin, Paris și New York. Începând cu 1922, mulți dadaiști s-au orientat către suprarealism, păstrând însă elementele de revoltă și de experiment radical.

Caracteristicile dadaismului

Dadaismul nu a fost o mișcare artistică în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o stare de spirit anarhică și provocatoare. Caracteristicile sale reflectă o ruptură totală de convenții și o căutare a libertății totale în expresie.

Iată elementele definitorii ale acestui curent inedit: respinge raționalismul și valorile burgheze; promovează hazardul, absurdul și improvizația; utilizează colajul și fotomontajul; încurajează poezia fonetică și limbajul nonsens; folosește obiecte ready-made ca forme de artă; manifestă o atitudine provocatoare, adesea șocantă; nu propune un stil unitar, ci o permanentă negare.

Dadaismul în pictură

Trăsăturile principale ale picturii dadaiste sunt respingerea reprezentării convenționale și utilizarea tehnicilor neobișnuite precum colajul, fotomontajul sau asamblajul.

Jean Arp a realizat forme organice inspirate de natură, fără logică narativă.

Hannah Höch a introdus colajul politic și feminist.

Francis Picabia a creat lucrări mecanomorfe, portrete în stilul desenelor tehnice.

Dadaismul în muzică

Dadaismul în muzică s-a manifestat tot ca o formă de contestare și așteptarea de a găsi piese cu individualitate și sens se concretizează într-o răsturnare a oricăror perspective tradiționale.

Hugo Ball, la Cabaret Voltaire, a creat poezie fonetică formată doar din sunete fără sens. Acestea erau însoțite de mișcări absurde, măști și costume bizare. Instrumentele tradiționale erau înlocuite de obiecte improvizate. Nu se căuta armonie, ci dezorientare și reacție viscerală.

Dadaismul în literatură

Textele dadaiste sfidează gramatica, sensul și forma. Literatura dada este simultan revoltă și joc.

Tristan Tzara recomanda decuparea cuvintelor dintr-un ziar și aranjarea lor aleatorie pentru a crea un poem. Manifestele lui sunt pline de contradicții, exclamații, parodii și strigăte.

Dadaismul în artele spectacolului

La Zürich și Berlin, spectacolele dadaiste combinau teatru absurd, poezie, muzică improvizată și mișcare scenică fără logică. Personajele nu aveau sens, iar spectacolul era adesea un protest în sine.

Dadaismul în design

Tipografia dadaistă sfidează ordinea: litere de dimensiuni și fonturi diferite, așezate haotic. Afișele dadaiste promovau spectacole sau manifestații, dar ele însele erau lucrări de artă, însă ironice, tăioase și neașteptate.

Artiști dadaiști celebri

Iată câteva dintre spiritele rebele care au contestat principiile artei tradiționale și s-au manifestat zgomotos și original împotriva unei lumi absurde, implicate în prima conflagrație mondială:

Tristan Tzara – născut la Moinești sub numele Samuel Rosenstock – poet, eseist și lider teoretic al dadaismului, a scris cele mai importante manifeste și a contribuit decisiv la răspândirea curentului.

Hugo Ball – inițiatorul Cabaret Voltaire, este autorul primului manifest dadaist și creator al poeziei fonetice.

Marcel Duchamp – cunoscut pentru ready-made-uri precum „Fontain”, a redefinit ce poate fi considerat artă.

Francis Picabia – artist și scriitor, este celebru pentru lucrările sale ironice cu influențe din mecanică.

Jean Arp – pictor și sculptor franco-german, este cunoscut pentru formele sale abstracte inspirate de biologie.

Artiști români dadaiști

Dadaismul a fost inițiat și promovat intens de către artiști români, care au găsit rezonanță în ideile lor revoluționare în artă alături de alți nonconformiști creatori, reuniți în jurul celebrului Cabaret Voltaire.
Istoria artei consemnează, în afara fondatorului Tzara, nume precum:

Marcel Iancu. Pictor, arhitect și grafician, cofondator al Cabaretului Voltaire, a contribuit la estetica dadaistă prin colaje și afișe.

Sașa Pană. Poet avangardist, apropiat de dadaiști, este fondatorul revistei „unu”.

Ilarie Voronca. Poet și teoretician influențat de dadaism, s-a orientat apoi către suprarealism.

Victor Brauner. Artist plastic cu debut influențat de dadaism, ulterior devenit figură marcantă a suprarealismului francez.

Cele mai cunoscute lucrări dadaiste

Lucrările dadaiste au șocat, au iritat, au fost ridiculizate, dar și aplaudate. Nu pentru frumusețe. Nici pentru tehnică. Ci pentru curajul de a se rupe definitiv de ideea clasică de artă. Un pisoar, o poezie din sunete fără sens sau o Mona Lisa cu mustață, toate au fost manifestări ale spiritului dada: subversiv, ironic, liber. Iată cinci creații sau obiecte prezentate drept creații, care au făcut istorie prin absurditate și originalitate:

Fontain – Marcel Duchamp

Un pisoar din porțelan, prezentat ca sculptură. Este probabil cea mai faimoasă lucrare dadaistă, care a provocat un scandal în lumea artistică.

Karawane – Hugo Ball

Poem format din sunete fără sens, recitat într-un costum geometric pe scena Cabaretului Voltaire.

La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine – Tristan Tzara

Primul manifest poetic dadaist. Textul este un strigăt de revoltă și libertate absolută. A fost publicat de poetul Tristan Tzara la Zürich în anul 1916, la vârsta de doar 19 ani.

Cut with the Kitchen Knife – Hannah Höch

Un colaj critic față de societatea germană postbelică, care combină fragmente de articole de presă și imagini.

L.H.O.O.Q. – Marcel Duchamp

O parodie după Mona Lisa, căreia artistul i-a adăugat mustață. Un gest dadaist tipic de desacralizare a artei clasice.

Concluzii

Dadaismul nu a fost o mișcare unitară, ci o explozie de atitudini și forme de protest artistic. Prin ironie, haos și spirit revoluționar, dadaismul a influențat profund arta secolului al XX-lea și continuă să inspire. A fost, într-un cuvânt, libertate, dusă la extrem. Deși promova iraționalul și arbitrarul creației, multe dintre lucrări sunt caracterizate de eclectism și sensuri ce așteaptă să fie dezvăluite, marcând calea către suprarealism, o formă mai profundă și mai coerentă de exprimare artistică.

Fotografie principală: „Cut with the Kitchen Knife”, 1919 – 1920, Hannah Höch