Dezrădăcinare și apartenență, într-o expoziție la Kulterra

Prima expoziție solo a artistei Rebecca Dumitrescu Prodan intitulată „//001” este găzduită de galeria bucureșteană Kulterra în perioada 13 iunie – 13 iulie 2025. Este prezentată drept o călătorie personală – o reflecție asupra propriei vieți, a rădăcinilor sale și a devenirii artistice.

Lucrările expuse sunt o meditație asupra tensiunii dintre dezrădăcinare și apartenență. Pe măsură ce ea a traversat diverse spații geografice și emoționale, arta sa reflectă subtilitățile regăsirii de sine într-o lume în continuă transformare, rămânând totodată ancorată în trecut. Tonurile neutre care domină compozițiile evocă nuanțele pământii ale Bucureștiului—orașul copilăriei sale, modelat de ecourile unei istorii post-comuniste. Aceste culori temperate funcționează ca un omagiu vizual adus originilor sale și ca o metaforă a rezilienței: o legătură tăcută, dar de neclintit, cu rădăcinile sale, în ciuda forțelor schimbării.

Formele abstracte, adesea sobre, trădează o adâncă introspecție și o complexitate emoțională. Se simte o stare latentă de confuzie—o „liniște dezordonată”—care străbate lucrările sale. Temele dezrădăcinării nu sunt doar despre spații fizice, ci despre lupta interioară de a fi diferit de cei apropiați, despre sentimentul de a nu fi pe deplin înțeleasă. Această tensiune emoțională se traduce în artă ca un dialog între contradicție și armonie, reflectând experiența individuală în fața așteptărilor familiale și sociale.

Prin abstracțiune, artista transcende reprezentarea literală, construind un spațiu unde istoria personală fuzionează cu teme universale: identitate, memorie, nevoia de înțelegere. Lucrările sale vorbesc despre luptele tăcute, dar profunde, pe care le purtăm în interior, oferind o fereastră către complexitățile apartenenței și ale procesului continuu de (re)descoperire de sine.

„//001” nu este doar o expoziție despre evoluția artistică a Rebeccăi Prodan, ci un omagiu adus rădăcinilor sale bucureștene – prezențe vii în fiecare gest creativ. Este o pledoarie pentru puterea artei de a reflecta trecutul și de a facilita transformarea: un spațiu în care tăcerea, confuzia și metamorfoza coexistă.