Din Mexic în Statele Unite, Frida Kahlo între două lumi într-un autoportret impresionant

Capodoperă a tinereții Fridei Kahlo, „Self-portrait on the Borderline Between Mexico and the United States” (1932) cristalizează tensiunile unei artiste prinse între două lumi. Folosind o bogăție de simboluri, ea își vindecă dorul de casă și lansează un atac virulent la adresa Statelor Unite, unde locuia la acea vreme. Un autoportret puternic – primul dintr-o lungă serie – ridicat la rang de manifest.

Abia căsătoriți, Frida Kahlo și Diego Rivera părăsesc Mexicul pentru Statele Unite. Curtat dincolo de granițele țării sale, muralistul îndeplinește numeroase comenzi în San Francisco, New York și Detroit, unde cuplul se stabilește în 1932. Entuziasmată inițial de ideea de a călători, Frida Kahlo a devenit curând dezamăgită și a criticat rapid această țară a „gringos”, așa cum o descria ea în scrisori presărate cu insulte. Ea și-a afirmat această respingere prin crearea acestei lucrări de mici dimensiuni, pictată pe o placă de metal în stilul retablos mexicane – micile picturi votive pe care le colecționa.

Unul dintre primele sale autoportrete

În centrul compoziției, Frida Kahlo stă ca o statuie cocoțată pe un piedestal, îmbrăcată într-o rochie roz elegantă, accesorizată cu mănuși din dantelă, un colier de inspirație precolumbiană și un steag mexican. Impasibilă și mândră, ea fixează privitorul cu ochii ei negri, evidențiați de faimoasele ei sprâncene-pasăre. De-a lungul vieții sale, artista va picta acest chip cu aura sa magnetică în autoportrete profund emoționante, în care își afirmă identitatea mexicană, exprimându-și în același timp suferința fizică și psihologică.

Simboluri cosmice

Referințele la Mexicul antic sunt prezente în toate lucrările Fridei Kahlo. Aici, ele sunt întruchipate în primul rând de prezența unui templu aztec impunător care se ridică din pământ. Acesta se află sub un cer chinuit, scena unei bătălii între Lună și un Soare care respiră foc. Aceste motive simbolizează forțele naturale și spirituale ale Mexicului ancestral. Ele se referă la vechile divinități precolumbiene, adesea asociate cu dualitatea fundamentală: Soarele, o figură masculină, simbolizând lumina, energia și viața; Luna, o figură feminină, simbolizând noaptea, fertilitatea și misterul.

Mexic, un tărâm al hranei

Pentru Frida Kahlo, care a locuit întotdeauna în Coyoacán, un cartier din Mexico City cu o vegetație luxuriantă, Mexicul era sinonim cu viața. Abundența de flori tropicale și de plante suculente de sub piedestalul ei stă mărturie în acest sens. Alte simboluri evocă Mexicul antic, începând cu craniul, care se referă la festivitățile tradiționale ale Zilei Morților (Día de los Muertos), și statuile precolumbiene care evocă fertilitatea. Acestea din urmă au și o valoare autobiografică: Frida Kahlo, al cărei corp a fost zdrobit într-un teribil accident de autobuz în 1925, visa să devină mamă, în ciuda avertismentelor medicilor săi. În timpul șederii sale la Detroit, ea a suferit un grav avort spontan.

Statele Unite, un monstru modern

De cealaltă parte a graniței, drapelul american este sufocat de un nor gros de fum care iese din coșurile înalte ale unei fabrici Ford. Frida Kahlo și Diego Rivera s-au mutat la Detroit în 1932 tocmai pentru că acesta din urmă primise o comandă importantă din partea bogatului industriaș. În timp ce Rivera a găsit în mecanica și arhitectura americană o frumusețe similară cu cea a statuilor precolumbiene, Kahlo pune Mexicul de partea vieții, a culorii și a memoriei precolumbiene și reduce Statele Unite la rolul unei puteri materiale lipsite de trecut.

Afirmarea identității

Piedestalul reprezintă granița dintre două lumi aflate în conflict. Deși Frida Kahlo și-a ales tabăra, ea se află totuși în centrul compoziției, întruchipând punctul de joncțiune și de tensiune dintre cele două țări. Un alt element important este faptul că baza poartă semnătura artistei, care folosește pseudonimul Carmen Rivera (o combinație între al doilea prenume și numele ei de căsătorie). În acest fel, ea și-a afirmat identitatea personală, artistică și familială, într-un context de exil forțat. Acest autoportret puternic are o rezonanță deosebită astăzi, într-un moment în care situația la frontiera dintre Statele Unite și Mexic este din ce în ce mai volatilă. Scenă a numeroase tragedii, această zonă geografică de mare tensiune a fost, de asemenea, locul de naștere, în anii 1980, al mișcării „border art” inițiată de un grup de artiști mexicani.

Tabloul face parte din Colecția Manuel Reyero de la New-York.

Foto credit: www.fridakahlo.org