DOCUMENTAR – Muzeul Zambaccian, imagine a artei românești moderne

Muzeul Zambaccian, găzduit de una dintre cele mai frumoase case din București, reflectă imaginea artei românești moderne în ambianța artei franceze. Acesta era obiectivul lui Krikor H. Zambaccian, care a inițiat colecția înainte de Primul Război Mondial.

Școlit la Paris, la începutul secolului trecut, unde a avut contact cu mediul artistic, Zambaccian a revenit în țară și și-a îndreptat atenția asupra artei românești.

La baza colecției comerciantului au stat opere de Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian și Ion Andreescu, completată cu lucrări de Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu și Theodor Pallady.

Muzeul este „satelit” al MNAR și subiectul de săptămâna aceasta al seriei documentare dedicate de curatorial.ro muzeelor naționale de artă.

Pallady, Grigorescu, Luchian și Ressu

Casa cu etaj, construită special pentru a găzdui colecția, este înțesată astăzi de capodopere – autoportrete Luchian și Pallady, creații de Sisley, Derain, Renoir și Pissarro, între alții.

Vizita de aproximativ o oră începe din încăperea dedicată lui Pallady, unde se află 18 lucrări ale maestrului modernist – uleiuri, acuarele și desene în creion -, inclusiv celebrul autoportret.

Cât privește autoportretele, colecția Zambaccian deține și unul al lui Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu și Ștefan Luchian, iar în holul de la parter se află, pe șevalet, portretul făcut lui Krikor H. Zambaccian de către Corneliu Baba.

Lucrări de Nicolae Grigorescu, între care „Peisaj de toamnă – Posada”, „Fetiță cosând” și „Țărancă culcată în iarbă”, și Nicolae Tonitza, inclusiv „Portret de copil”, stau alături de picturi semnate Ion Andreescu și Lucian Grigorescu.

Încăperea dedicată lui Ștefan Luchian, ultima de la parter, adăpostește 13 creații ale artistului, inclusiv „Lăutul”, „Marină”, „Autoportret”, „Scară cu flori”, un portret al lui făcut de Camil Ressu și un altul, de Traian Cornescu.

Camil Ressu împarte sala cu Luchian și se remarcă prin „Portret de fetiță” și „Peisaj”, iar sculptura „Portret de copil”, de Constantin Brâncuși, veghează de pe o poliță.

Sculptori români și impresioniști francezi

Peste tot în muzeu apar sculpturi de Oscar Han, Milița Petrașcu, Cornel Medrea și Dimitrie Paciurea, unele dintre cele mai importante nume ale artei românești.

De-a lungul treptelor se află lucrări de Lucian Grigorescu și Ion Andreescu, iar la etaj se remarcă, la o primă vedere, „Cimitir tătăresc din Balcic”, pictură de mari dimensiuni a lui Nicolae Dărăscu.

Acuarele, sepia pe hârtie, guașe, desene în creion și cărbune ale unora Iosif Iser, Camil Ressu, Ștefan Luchian și Nicolae Tonitza sunt puse laolaltă în holul ce duce spre câteva lucrări din colecție semnate de artiști străini.

Alfred Sisley, André Derain, Pierre-Auguste Renoir, Camille Pissarro, Pablo Picasso și Paul Cézanne se remarcă alături de Henri Matisse, Pierre Bonard, Eugène Delacroix și Maurice Utrillo.

La același nivel, vizita se încheie cu peisaje, portrete și natură statică se Gheorghe Petrașcu.

Colecția, inaugurată oficial în 1947

În alcătuirea colecției, Krikor H. Zambaccian (1889 – 1962) s-a axat pe creația artiștilor din generația sa. I-a cunoscut personal, le-a urmărit evoluția și a negociat direct cu ei achizițiile. Cu timpul, a devenit un colecționar „foarte avizat”, reputație dobândită evident grație flerului în alegerea lucrărilor.

Începând cu anul 1942, colecția lui putea fi văzută de public o zi pe săptămână. Deschiderea oficială a casei din strada Ing. Davidescu (astăzi, strada Muzeul Zambaccian) a avut loc în 1947.

Muzeul a fost închis în perioada 1977 – 1992, iar colecția a fost mutată la Muzeul Colecțiilor de Artă. A revenit în imobil în anul 1996. Muzeul a fost închis pentru renovare în 2008, clădirea a fost consolidată, iar multe dintre lucrările colecției au fost restaurate.

În prezent, muzeul poate fi vizitat de miercuri până duminică, în intervalul orar 11:00 – 17:00, prețul unui bilet de acces fiind de 12 lei.

Credit fotografii: curatorial.ro