Artă monumentală – Ovidiu, cântăreț al iubirilor gingașe

Piața Ovidiu, popular loc al orașului Constanța, a fost botezată astfel după impunătoarea statuie care îl reprezintă pe vestitul poet, „cântăreț al iubirilor gingașe”. Până în 1947, a purtat numele de Piața Independenței.

Realizată în bronz de Ettore Ferrari, în 1887, statuia poetului roman Ovidius Publius Naso (43 î.e.n. – 17 e.n.), care a fost exilat în 8 e.n. în vechea cetate a Tomisului, reprezintă unul dintre cele mai vechi monumente de for public și poate fi considerată o emblemă a orașului, precum Cazinoul.

După Războiul de Independență, autoritățile române au comandat statuia poetului, văzută ca un simbol al legăturii culturale și istorice dintre teritoriul Dobrogei și lumea romană. Alegerea nu a fost întâmplătoare: Ovidiu, exilat în Tomisul antic, a descris în operele lui viața de la țărmul Mării Negre, oferind astfel un argument cultural puternic în favoarea romanității regiunii recent integrate în granițele țării, după Războiul de Independență.

Inițial, monumentul a fost amplasat în nordul pieței, însă în 1921 a fost relocat pentru a face loc construcției actualului Muzeu de Istorie Națională și Arheologie, care pe atunci era Palatul Primăriei.

Statuia a avut de suferit în timpul Primului Război Mondial, când Dobrogea a fost ocupată doi ani de trupele Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria). Bulgarii au dat jos bustul de pe soclu, cu intenția de a-l lua ca pradă de război. Intervenția unui oficial german a împiedicat pierderea definitivă a monumentului, acesta dispunând ca bustul să fie repus pe un soclu provizoriu din lemn.

Povestea statuii a inspirat și orașul natal al poetului. În 1925, la Sulmona, Italia, a fost amplasată o replică fidelă a monumentului din Constanța.

Credit foto: curatorial