DOCUMENTAR – Rijksmuseum: Muzeul creat pe model francez, care şi-a găsit propria identitate
Rijksmuseum este muzeul naţional al Olandei şi reuneşte opere ale marilor artişti precum Rembrandt sau Vermeer. Este un spaţiu care merită vizitat într-un city break la Amsterdam recomandat de curatorial.ro.
Maeştrii flamanzi şi lumina unică a Ţărilor de Jos se regăsesc în colecţiile acestei instituţii de cultură.
În prezent, Rijksmuseum este unul din simbolurile Amsterdamului, fiind inaugurat în urmă cu două secole, dar nu în celebrul oraş olandez, iar relocarea este legată de Napoleon.
La data de 19 noiembrie, 1798, guvernul olandez a hotărât crearea unui muzeu, după modelul francez, care să inspire sentimente patriotice şi care să fie loc de depozitare pentru obiecte de artă importante. Această Galerie Naţională a fost inaugurată în 1800, la Haga. În total, erau expuse 200 de lucrări, unele oferite de instituţii care aveau legătură cu economia din colonii.
Prima achiziţie a muzeului a fost „Lebăda”, de Jan Asselijn, care a costat 100 de guldeni şi care este una dintre operele-vedetă şi în ziua de azi.
Napoleon mută colecţia la Amsterdam
În 1808, Regatul Olandei era sub coducerea lui Louis Napoleon Bonaparte, care a mutat colecţiile în noua capitală a ţării, Amsterdam, în Palatul Regal. Acolo, numeroasele opere au fost reunite cu celebrul tablou „Rondul de noapte” al lui Rembrandt. De altfel, Muzeul Regal a fost inaugurat un an mai târziu, în 1809.
După ce regele Willem I a urcat pe tron, în 1813, întreaga colecţie de artă de la Haga a fost relocată într-un palat de secol XVII, care a fost denumit „Rijks Museum”, adică „muzeul naţional”. Dar, în acea perioadă, multe dintre colecţii au fost răspândite în numeroase muzee . În 1838, a fost deschisă o aripă specială pentru arta modernă.
O clădire nouă
Într-o perioadă în care se deschideau tot mai multe galerii de artă, Olanda merita un mare muzeu propriu, aşa că au fost făcute demersuri în acest sens. Arhitectul ales a fost Pierre Cuypers, iar acesta a proiectat muzeul într-un stil ce reunea spiritele gotic şi renascentist. După dezbateri legate de faptul că proiectul este prea catolic, nu destul de olandez, sau e prea medieval, a început construcţia, în 1876. Nouă ani ma târziu, a fost inaugurat muzeul propriu-zis. Aici au fost depozitate şi expuse opere nu doar din vechea colecţie a muzeului, ci şi opere ale maeştrilor artei olandeze, precum Rembrandt.
De-a lungul timpului, muzeul a suferit numeroase lucrări de renovare. Au fost construite noi galerii, la începutul secolului XX, care au fuzionat în ceea ce astăzi este Aripa Philips. În anii ’50, a fost creat un departament dedicat artei asiatice.
Începând cu anii ’70, muzeul a avut aproximativ 1,5 milioane de vizitatori pe an, dar clădirea în sine nu putea face faţă acestei presiuni.
Astfel, între 2003 şi 2013, muzeul a fost renovat după vechile planuri ale lui Cuypers, care favorizau grandoarea. Schimbarea esenţială a fost că arta nu mai era prezentată stingheră, detaşată de arhitectură, ci integrată în aceasta, iar muzeul a devenit un loc în care opere din evul mediu până în prezent au fost binevenite.
Odată cu redeschiderea, muzeul a înregistrat peste două milioane de vizitatori pe an.
Ce este de vizitat
Pe lângă capodoperele permanente, există expoziţii temporare, de care se pot bucura vizitatori.
Astfel, sculpturile create de Barbara Hepworth (1903–1975) pot fi admirate în grădinile muzeului, până pe 23 octombrie.
De asemenea, o expoziţie de printuri pe hârtie, de mari dimensiuni, poate fi văzută la muzeul din Amsterdam până pe 4 septembrie. Expoziţia „XXL Paper –Big, Bigger, Biggest!” reuneşte opere care, din cauza dimensunilor şi fragilităţii lor, nu au mai fost prezentate în public, în această formulă.
Anul viitor, începând cu 10 februarie, este anunţată cea mai mare expoziţie cu opere de Johannes Vermeer.
