Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
Home  /  Artǎ   /  DOCUMENTAR – Simbolurile artei moderne şi contemporane la Museu Coleção Berardo din Lisabona
museo berardo

DOCUMENTAR – Simbolurile artei moderne şi contemporane la Museu Coleção Berardo din Lisabona

Museu Coleção Berardo reprezintă un popas important într-un city break la Lisabona recomandat de curatorial.ro.

Localizat în cartierul Belem, Museu Coleção Berardo este principalul muzeu de artă modernă şi contemporană din Portugalia. Este cel mai mare centru expozițional de artă modernă și contemporană din țară, găzduind Colecția Berardo, constituită din opere ale principalelor mișcări artistice, reprezentate de unele dintre cele mai mari nume precum: Pablo Picasso, Marcel Duchamp, Max Ernst, Piet Mondrian, Joan Miró, Maria Helena Vieira da Silva, Francis Bacon, Paula Rego, Yves Klein, Andy Warhol, Frank Stella, Richard Serra, Gerhard Richter, Bruce Nauman, Julião Sarmento și Gabriel Orozco.

museo colecao berardo

Expoziția „Juliao Sarmento. Abstract, White, Toxic and Volatile”

O călătorie prin istoria evoluțiilor artistice, promovate de aceste nume și de multe altele, este oferită vizitatorului, care are astfel ocazia să descopere unul dintre cele mai incitante secole de creație artistică.

Experienţe minimaliste

În această galerie, prezentarea colecției începe cu lucrări din anii ‘60, cu primele experiențe minimaliste, bazate pe idei de detașare, simplitate și neutralitate, construite cu materiale industriale. Sunt lucrări care presupun interacțiunea și percepția observatorului, incitându-l la noi experiențe.

De fapt, arta anilor ‘60 prețuiește ideea, conceptul și atitudinea în defavoarea imaginii și a operei de artă finale. Obiectivul este de a produce artă și, în același timp, de a reflecta asupra ei.

De o importanță capitală este utilizarea noilor tehnologii de producție contemporană – fotografie, video, televiziune, computer etc. -, care aduc elemente noi dezbaterii sociale și politice și extind semnificativ posibilitățile acesteia de exprimare.

Minimalismul s-a desfășurat într-o perioadă foarte scurtă – între 1963 și 1969 – și s-a tradus în chestionarea statutului obiectului într-un spațiu concret și a rolului observatorului său. Această interogare a jucat un rol central în schimbările care au avut loc ulterior și a permis o deschidere pentru înțelegerea operei de artă ca o încrucișare între performativități.

Colecţia

În această galerie, lucrările expuse sunt inseparabile de spațiul și timpul în care sunt prezentate și de cine le observă. Făcând din acest proces de împărtășire o relație cu opera de artă, ele sunt exerciții mentale care lucrează și transformă acele noțiuni temporale și spațiale.

francis bacon

Francis Bacon – „Oedipus and the Sphinx after Ingres”

Colecția Berardo, recunoscută internațional pentru valoarea lucrărilor sale de referință, permite o urmărire a principalelor mișcări artistice ale secolului XX. Reprezentarea a peste 60 de tendințe artistice, într-o colecție de peste 900 de lucrări, demonstrează caracterul puternic muzeologic și didactic al acestei colecții.

Colecţionarul José Manuel Rodrigues Berardo

José Manuel Rodrigues Berardo s-a născut pe insula Madeira, Portugalia, la 4 iulie 1944. După terminarea școlii primare, și-a început cursurile de contabilitate. La vârsta de 13 ani și jumătate începe să lucreze la Compania de Vinuri din Madeira. În acest moment i s-a născut pasiunea pentru colecții. Riguros și metodic, începe prin a strânge timbre, cutii de chibrituri și cărți poștale de pe vapoare, profitând de legătura cu turiștii de pe navele care vizitează Funchal.

În 1963, la vârsta de 18 ani, a emigrat în Africa de Sud. Ajuns la Johannesburg, începe prin a lucra într-un magazin de produse agricole, al cărui partener avea să devină. Afacerea a permis contactul cu sectorul minier; anticipând creșterea prețului aurului, Berardo s-a dedicat reciclării deșeurilor, reluând explorarea minelor dezactivate pe care le achiziționase între timp. El a devenit rapid proprietarul mai multor rafinării din mine de aur și diamante, extinzându-și afacerea pe piețele bancare și bursiere.

S-a căsătorit cu Carolina Gonçalves în 1969. Doi ani mai târziu, i s-a născut primul copil; în anul următor, fiica cea mică. Cu o familie formată și integrată social, José Berardo continuă să prospere și să-și diversifice afacerea. Intră în domeniul marmurei și granitului, ajunge la petrol, telecomunicații, echipamente informatice, hârtie și chiar cinematograf. Cu o putere financiară mai mare, el decide să înceapă prima sa colecție de artă.

În anii 1980, a fost numit președinte al Băncii Lisabona și, la scurt timp după aceea, s-a alăturat Consiliului consultativ al președintelui Republicii Africa de Sud. Fiind împotriva apartheidului, el își asumă un rol activ în țară și lucrează din cadrul Partidului Național pentru a pune capăt sistemului de segregare rasială.

În a doua jumătate a anilor 1980, își diversifică afacerile, extinzându-se în Canada, Portugalia și Australia.

În anii 1990, crearea Colecției de Artă Modernă și Contemporană a fost o prioritate majoră. Contactarea și consilierea specialiștilor a fost esențială pentru a contura o temă – secolul al XX-lea – precum și o strategie de achiziție, care a permis achiziționarea de lucrări de o calitate excepțională. Conștient de oportunitățile pieței, ghidat de un impuls încărcat de intuiție, a construit Colecția Berardo, considerată în prezent una dintre cele mai bune colecții private din Europa și o referință internațională.

basquiat hering

Opere de Jean-Michel Basquiat și Keith Haring

Această colecție stă acum la baza celei pe care Fundação de Arte Moderna e Contemporânea – Colecția Berardo pe care a deschis-o publicului din 2007 la Museu Coleção Berardo, din districtul Belém, Lisabona. Printr-un contract de împrumut pe zece ani, crearea muzeului a permis statului portughez, în parteneriat cu FAMC-CB, să mențină o colecție unică de artă modernă și contemporană în Portugalia, creând un factor de distincție și de atracție culturală națională și internațională.

Berardo deschisese deja Muzeul Subteran, în pivnițele Aliança Vinhos de Portugal, în nordul ţării, unde are expuse și alte colecții; și Buddha Eden, la Quinta dos Loridos, Bombarral, nord-vest de Lisabona, un spațiu de aproximativ 35 de hectare, conceput ca răspuns la distrugerea uriașilor Buddha din Bamyan de către talibanii din Afganistan, în ceea ce el considera unul dintre cele mai mari acte de barbarie culturală, ștergerea din memorie a capodoperelor din perioada târzie a artei Gandara.

Expoziţii temporare

„Dos Pés à Cabeça” este o expoziție bazată pe reprezentarea corpului în diferitele suporturi artistice. Această temă, care a inspirat dintotdeauna artiștii, este și una dintre temele pentru care copiii, cărora le este dedicată, s-au arătat mereu interesați.

Această expoziţie își propune să arate modul în care artiștii moderni și contemporani gândesc și reprezintă corpul uman. Formată din lucrări ce provin din Colecția Berardo, expoziția include artiști precum Henri Michaux, Jean Dubuffet, Caetano Dias, Peter Blake, Fernando Lemos, Ângelo de Sousa, Helena Almeida, Georg Baselitz, Keith Haring, Ana Mendieta și Álvaro Lapa, printre alții.

A fost realizată ținând cont de publicul vizat. Cu caracter didactic, această expoziție este însoțită de o cronologie cu reprezentarea corpului de-a lungul secolelor, precum și de o sală de joc în care copiii vor fi invitați să participe la activități.

„Juliao Sarmento. Abstract, White, Toxic and Volatile” este prima expoziţie majoră care are loc după moartea lui Julião Sarmento, reunind un set foarte semnificativ de lucrări care i-au marcat cariera și a căror selecție a rezultat dintr-o strânsă colaborare între artist și curatorul expoziției, Catherine David.

A fost un proiect pentru care artistul a luptat și în care s-a angajat într-un mod extraordinar. Amenajarea acesteia și a lucrărilor în săli au fost finalizate cu două luni înainte de moartea sa.

Lucrările sale nu prezintă concluzii, teze sau ipoteze. Ele nu pun întrebări, nu dau răspunsuri; „mai degrabă propun să jucăm jocul lor între disimulare și revelație și să ne construim propriile povești”.

Citiți și:  City Break Art – Lisabona