Dublu vernisaj la Sandwich Neurohope
Două expoziții cu lucrări de Bernat Daviu, intitulată „Pim Pam Pum!”, și Eduard Constantin, „In the End We Are so Fragile”, sunt vernisate în seara de 15 octombrie la Sandwich Neurohope, unde vor putea fi vizitate până în 27 noiembrie.
„Pim Pam Pum!”
„Pim Pam Pum!”, expoziția personală a lui Bernat Daviu la Sandwich Neurohope, reunește picturi și jucării pictate prin care artistul comentează, cu ironie și spontaneitate, setea de putere și profit din spatele cursei spațiale și a oligarhilor tehnologici care o conduc. (…)
Totul pornește din nevoia de a comenta ceea ce se întâmplă în lume prin intermediul celui mai accesibil mijloc de exprimare pentru artist. Pictura, jocul și istoria sunt reunite pentru a propune lucrări înrădăcinate în genul istoric al picturii de peisaj, generând narațiuni despre latura întunecată a ambiției umane.
Bernat Daviu (n. Fonteta, Baix Empordà, Spania, 1985) este un artist care se consideră, în primul rând, pictor. Un pictor conștient că moartea picturii a fost anticipată de mult timp, dar încă nu a survenit. Ca atare, el o extinde și îi permite să se transforme în obiecte, costume, dans, performance, video, muzică și instalații artistice. El activează pictura, o pune în mișcare și o transformă într-o oglindă a mediului înconjurător.
Bernat Daviu, Cyberfailure (No matter where you hide, you will be found), 2026
In the End We Are so Fragile
Războiul se manifestă în două planuri care par să se anuleze reciproc. Unul este abstract, alcătuit din statistici, hărți și strategii; celălalt este brutal de concret: moarte, ecocid, trupuri rănite, traume transmise din generație în generație.
Practica artistică a lui Eduard Constantin creează un al treilea spațiu între aceste extreme, unde cifrele reci capătă o formă tangibilă, iar violența poate fi analizată fără a fi reprodusă. Refuzul său față de imaginea explicită, viscerală, este o strategie deliberată împotriva banalizării morții într-o cultură vizuală deja saturată de aceasta. Lucrările lui nu pretind că fac războiul mai ușor de înțeles. În schimb, ele încearcă să reducă distanța pe care o păstrăm față de acesta, tocmai acea detașare pe care se bazează mișcările (ultra)naționaliste și estetizarea conflictului.
Eduard Constantin (n. Ploiești, 1977), trăiește și lucrează în București. Lucrează cu diverse medii, iar multe dintre proiectele lui au un caracter procesual, dezvoltându-se sub formă de serii pe parcursul unor perioade de timp diferite.
Printre proiectele lui recente se numără: „8 milioane” (2022 – prezent), lucrare de amploare și de durată care reflectă asupra numărului de cai care au murit în timpul Primului Război Mondial; „All Inclusive” (2021 – prezent), o serie de acuarele care redau scene din orașe în care coexistă realități diferite; „Trecători fără umbră” (2020 – prezent), o serie de acuarele realizate în timpul stării de urgență cauzate de pandemia de Covid. Este membru fondator al Asociației Artiștilor Malmaison și cofondator al Stației Experimentale de Cercetare asupra Artei și Vieții.
Sandwich Neurohope, în str. Pechea 13, etaj 5, poate fi vizitată de miercuri până vineri între orele 12:00 și 17:00.
Fotografie principală: Eduard Constantin, In the End We Are so Fragile, cască militară și macramé
