Enigma eternă a scenei de balcon a lui Manet
„Le Balcon” (1868 – 1869), de Edouard Manet, a fost prezentat anul acesta în expoziția-eveniment „Manet/Degas” de la Metropolitan Museum of Art. Opera face parte din colecţia Musée d’Orsay şi a fost de neînţeles atunci când a fost expusă pentru prima dată.
Tabloul prezintă trei figuri la un balcon cu frumoase obloane verzi de fiecare parte – o femeie este așezată și se uită la privitor; o altă femeie stă chiar în stânga ei; iar un domn este situat în spatele lor.
Pare o compoziție simplă. Privitorul poate presupune că personajele urmăresc o paradă sau ceva ce se întâmpla pe stradă pentru că privesc cu interes de la balcon, lucrarea fiind descrisă: „trei prieteni ai lui Manet”, printre care pictorița Berthe Morisot, un peisagist pe nume Antoine Guillamet și o violonistă pe nume Fanny Claus.
Citind descrierea din expoziţie, vizitatorul şi-a dat seama că există şi o a patra figură în umbră, pictată în ușa deschisă din spatele trio-ului principal. Se pare că acest bărbat este nepotul lui Manet.
„Figurile par înghețate și detașate, prinse în spatele balustradei balconului, în spațiul limitat dintre strada publică și interiorul privat al camerei întunecate de dincolo”, continuă descrierea.
La sfârșitul textului de pe perete a existat un rând care a descris cum, atunci când Berthe Morisot a văzut „Balconul” la Salonul de la Paris din 1869, a scris că i-a dat „impresia unui fruct sălbatic, chiar puțin necopt”, adăugând: „Arăt mai mult ciudat decât urât”.
O provocare
Când Manet a pictat această lucrare, scenele de viață burgheză erau în vogă. Cu toate acestea, „Le Balcon” contravenea convențiilor. Toți subiecții erau cunoștințe apropiate ale artistului, în special Berthe Morisot, care aici, reprezentată stând în prim-plan, își face prima apariție în opera lui Manet și care a devenit unul dintre modelele sale preferate. Tabloul nu spune nicio poveste sau anecdotă; protagoniștii sunt înghețați, ca și cum ar fi izolați într-un vis interior, dovadă că Manet se elibera de constrângerile academice, în ciuda referinței evidente la „Majas at the balcony” de Goya.
La prezentarea sa la Salonul din 1869, acest enigmatic portret de grup a fost copleșitor de neînțeles. „Închideți obloanele!”, a fost reacția sarcastică a caricaturistului Cham, în timp ce un alt critic a atacat „această artă grosolană” și pe Manet care „s-a coborât până la punctul de a fi în concurență cu zugravii din construcții”.
Vioiciunea culorilor, verdele balustradei și al obloanelor, albastrul cravatei bărbatului, precum și contrastul brutal dintre rochiile albe și întunericul fundalului au fost percepute ca o provocare. Ierarhia atașată de obicei figurilor umane și obiectelor nu a fost luată în considerare: florile primind mai multe detalii decât unele dintre chipuri. Nu este surprinzător, așadar, că o pictură care și-a luat astfel de libertăți cu tradiția, convenția și realismul a șocat atât de mult publicul său timpuriu.
Foto credit: Musée d’Orsay
