Expoziţia „Cifrul imensei rumori planetare” – la Palatul Universul
Expoziţia „Cifrul imensei rumori planetare” va fi vernisată, pe 8 iunie, la Salonul de proiecte din Palatul Universul.
Artiştii care expun acolo, până pe 17 iulie, sunt Irina Botea Bucan și Jon Dean, Irina Gheorghe, Nicoleta Moise, Larisa Sitar și Natasja Mabesoone, Mona Vătămanu și Florin Tudor.
Titlul este un citat din F. Brunea-Fox
„Cifrul imensei rumori planetare”, reia o sintagmă a celebrului gazetar interbelic F. Brunea-Fox care considera că în versiunea sa cea mai nobilă reportajul de presă poate să ofere o cheie privilegiată de înțelegere a realității, având puterea de a transcende localul și de a vorbi despre umanitate dintr-o perspectivă universală.
În cadrul expoziţiei, Irina Botea Bucan și Jon Dean au ales să exploreze istoria clădirii Universul, care a continuat să funcționeze până relativ de curând ca tipografie, concentrându-și atenția asupra experienței oamenilor care au lucrat acolo.
Filmul realizat de ei aduce o contribuție esențială la configurarea memoriei acestui loc, prins în ultimii ani într-un agresiv proces de gentrificare ce acaparează întreaga zonă.
Irina Gheorghe, Larisa Sitar și Natasja Mabesoone își îndreaptă atenția asupra designului grafic al revistelor din prima jumătate a secolului trecut, alegând să multiplice prin tehnici diferite materialul vizual preluat din aceste surse. Irina Gheorghe se oprește asupra cuvântului tipărit care încapsulează „sensibilitatea tipografică” a unei epoci, autonomizând și abstractizând cuvântul pentru a scurtcircuita limbajul și sensul; această transformare propune coduri noi și necunoscute de lectură care redimensionează capacitatea de transmisie a mesajelor tipărite.
Larisa Sitar și Natasja Mabesoone se inserează în miezul interogațiilor actuale despre starea și rolul presei, pe fundalul eroziunii continue a democrației pretutindeni în lume. Ele concep o ediție limitată de tricouri și postere ce vor fi oferite spre vânzare pentru a susține platforme de investigație jurnalistică locale care nu sunt controlate sau instrumentalizate.
Pentru Nicoleta Moise, practica artistică și cea jurnalistică se intersectează ocazional, mai ales prin utilizarea unor tehnici de documentare și cercetare care le sunt specifice ambelor. Ea propune diverse ipostaze în care asemănările și diferențele dintre ele sunt reliefate în cadrul unor arene publice de discuție.
Mona Vătămanu și Florin Tudor nu recurg la o lectură contextuală a presei din trecut sau prezent, ci aleg să vorbească despre felul în care, în lumea actuală, subiectivitatea este aproape integral modelată de fluxul de mesaje pe care le percepem zi de zi și oră de oră pe ecrane. Ținând seama de incapacitatea universală de a extrage vreun sens pozitiv din această condiție, ei admit totuși că există un rest de umanitate, empatie și solidaritate.
