„Figuri ale nebunului. Din Evul Mediu până la romantici”, la Muzeul Luvru

Muzeul Luvru dedică o expoziție fără precedent nebunilor care au străbătut peisajul pictural din secolele XIII-XVI.

În cursul Evului Mediu și al Renașterii, nebunul a ajuns să ocupe toate spațiile artistice disponibile, insinuându-se în manuscrise iluminate, cărți tipărite și gravuri, tapiserii, picturi, sculpturi și tot felul de obiecte atât prețioase, cât și banale. Figura sa fascinantă, perplexă și subversivă a apărut în tumultul unei epoci nu foarte diferite de cea prezentă.

Expoziția, deschisă din 16 octombrie până în 3 februarie 2025, analizează omniprezența nebunilor în arta și cultura occidentală la sfârșitul Evului Mediu și încearcă să descifreze semnificația acestor personaje, care par să joace un rol-cheie în apariția modernității.

300 de lucrări

Nebunul poate să ne facă să râdem, cu abundența sa de pozne frivole, dar el ascunde, de asemenea, o mulțime de fațete de natură erotică, tragică sau violentă. Capabil de tot ce este mai bun și mai rău, nebunul distrează, avertizează sau denunță; el răstălmăcește valorile societății și poate chiar răsturna ordinea stabilită.

În Sala Napoléon, recent renovată, această expoziție, care reunește peste 300 de lucrări din 90 de instituții franceze, europene și americane,  poartă privitorul într-o călătorie unică prin arta nord-europeană (engleză, flamandă, germanică și, mai ales, franceză), luminând aspectele profane ale Evului Mediu și dezvăluind o epocă fascinantă de o complexitate surprinzătoare.

Expoziția prezintă dispariția figurii nebunului odată cu Iluminismul și triumful rațiunii, precum și reapariția sa la sfârșitul secolului al XVIII-lea și pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Nebunul a devenit atunci o figură cu care artiștii s-au identificat, întrebându-se: „Și dacă aș fi eu nebunul?”.

Foto credit: The Phoebus Foundation, „Portrait de fou regardant entre ses doigts”, 1548