Expoziția „Grupul Andreescu: Ștefan Sevastre”, la Galleria 28
Expoziția „Grupul Andreescu: Ștefan Sevastre” va putea fi vizitată la Galleria 28 din Timișoara în perioada 3 – 15 noiembrie.
Curatoriată de Maria Pașc și de Andrei Rosetti, expoziția aduce în atenția publicului lucrări semnate de pictorul Ștefan Sevastre aflate în arhiva familiei.
„Ștefan Sevastre se socotea și se prezenta drept apolinic. Un spirit apolinic este, a fost și va rămâne. Lucid, rațional, luminos, echilibrat. În pictura sa dăinuie ordinea, măsura, armonia. Situat la antipodul dionisiacului, el nu întrezărește ca răspuns provocării aruncate de dezordinea înconjurătoare a lumii decât refuzul de a o lua în considerare. Este profesor, organizează expoziții și colocvii. Exigența lui: geometria și sensibilitatea. Le propovăduiește și le practică cu abnegație. Din multitudinea formelor, Ștefan Sevastre clădește un sistem ordonat și clar, o geometrie consonantă asemenea muzicii lui Bach. O geometrie în măsură să construiască, să edifice, să întemeieze. Pictura de sorginte riguros abstractă a lui Sevastre arată cosmicitatea ființei omului. Ștefan Sevastre punctează într-un fel concret istoria artei”, spune Maria Pașc.
Andrei Rosetti adaugă: „Pornim pe acest drum de la urme ale unor contexte mai mult sau mai puțin cunoscute, poate uitate, din biografia pictorului. Vom sonda desigur aici și pictura lui Sevastre, parcursul ei, raportându-ne în principal la o selecție de lucrări alese din arhiva familiei. În alegerea noastră am căutat să punctăm etape, ținând cont și de câteva lecturi anterioare ale operei pictorului. Este cel de-al treilea caz pe care îl avem în vedere în seria de expoziții dedicate de Galleria28 unui nucleu de personalități care a dat câteva repere semnificative ale artei postbelice românești – Grupul Andreescu (pictorii Mansardei de pe strada Intrarea Hașdeu) și apropiații acestui filon. Amintim despre acești pictori aflați la debut în anii ’50, faptul că au pornit împreună de la un studiu sever al naturii – condamnat oficial pentru tonul elegiac, cromatica austeră ce refuza estetica impusă a zorilor construcției comunismului. Fără a uita aceste începuturi, ei au pornit apoi pe drumuri diferite de explorare a picturii sau a altor modalități de expresie asupra cărora ne-am propus să zăbovim”.
