Expoziție de referință Philip Guston, la Tate Modern

O expoziție de referință a unuia dintre remarcabilii artiști ai secolului al XX-lea, Philip Guston (1913 – 1980), va fi prezentată, după o controversată amânare, în luna octombrie, la Tate Modern.

Prima retrospectivă majoră a artistului în Marea Britanie din ultimii 20 de ani, expoziția cuprinde mai mult de 100 de picturi și desene din întreaga carieră de 50 de ani a lui Guston. Expoziția oferă o nouă perspectivă asupra anilor de formare a artistului și a activismului său, asupra celebrei sale perioade de abstracție și asupra operelor sale târzii care îndeamnă la reflecție. Cu o viziune puternic influențată de experiențele sale tragice personale și de nedreptatea socială din SUA, expoziția prezintă neliniștea unui artist care a sfidat clasificările și care nu a încetat vreodată să depășească limitele picturii.

Prezentată în ordine cronologică, expoziția începe cu primii ani de viață ai lui Guston, copil al unor imigranți evrei care au scăpat de persecuțiile din Ucraina de astăzi, și cu migrația ulterioară a familiei la Los Angeles în 1922, se arată în prezentare. În mare parte autodidact, Guston a fost atras de imaginile din desene animate, de pictura vechilor maeștri europeni, de suprarealism și de muralismul mexican. Pe fondul amenințător al antisemitismului în creștere și al activității Ku Klux Klan, care avea să influențeze poziția sa de o viață împotriva rasismului, lucrările tânărului Guston au devenit din ce în ce mai politice. Picturi ulterioare, precum Bombardament 1937, descriu răspunsul artistului la violența și nedreptatea pe care le vedea în lume.

Guston, din Mexic la New York

Picturile murale și colaborările lui Guston sunt analizate în această expoziție. Împreună cu Reuben Kadish și Jules Langsner, Guston a călătorit în Mexic în 1934 pentru a crea o pictură murală radicală de protest, „The Struggle Against Terrorism” (1934 – 1935). Vizitatorii de la Tate Modern vor putea vedea o proiecție a acestei lucrări, fiind pentru prima dată când una dintre picturile murale ale lui Guston va fi prezentată la o asemenea scară.

Mutându-se la New York și schimbându-și numele din Phillip Goldstein în Philip Guston, în 1936, a creat picturi murale pentru Proiectul Federal de Artă WPA, finanțat de guvern, înainte de a face prima dintre cele trei călătorii semnificative din punct de vedere artistic în Italia. La întoarcerea în SUA, s-a orientat decisiv către un limbaj din ce în ce mai abstract, așa cum se vede în picturi precum „White Painting I 1951”, devenind o figură influentă în cadrul Școlii din New York, alături de Jackson Pollock, Willem de Kooning și Mark Rothko.

Mai multe lucrări influente din prima retrospectivă majoră a lui Guston de la Muzeul Guggenheim din 1962 vor fi prezente în expoziția de la Tate Modern, inclusiv „Passage” (1957 – 1958).

De la abstracție la un nou limbaj artistic

La sfârșitul anilor 1960, Guston a început să fie dezamăgit de abstracție, în timp ce se confrunta cu lumea tot mai tulbure din jurul său. A început, în practica sa, să se ocupe de conceptul de rău. Caricaturi tulburătoare ale unor figuri Ku Klux Klan cu cagule care luau parte la activități cotidiene s-au materializat în lucrările sale, în timp ce el începea să pună la îndoială complicitatea societății în ceea ce privește violența și rasismul. Această perioadă a culminat cu faimoasa expoziție de picturi cu figuri cu cagule de la Marlborough Gallery din 1970, care a inclus și „The Studio” (1969), în care s-a interogat pe sine, precum și sistemul. Criticii și colegii au fost consternați de această nouă direcție, interpretând stilul figurativ caricatural al acestor „cagule” ca pe o respingere grosolană a abstracției.

În perioada de după expoziția de la Marlborough, Guston s-a întors în Italia, unde a creat zeci de picturi de mici dimensiuni care evocă ruinele și grădinile din Roma. Câteva dintre aceste lucrări romane vor fi incluse în expoziție. La întoarcerea în atelierul său din nordul statului New York, Guston a inventat un nou limbaj artistic format din ochi uriași, munți de picioare, pantofi abandonați și obiecte de zi cu zi redate atât familiar, cât și ciudat.

Cel mai productiv deceniu al vieții lui Guston

Ultimul deceniu al vieții lui Philip Guston, deși petrecut într-o relativă obscuritate, a fost cel mai productiv, când a creat lucrări complexe și unele dintre cel mai ușor de recunoscut.

S-a inspirat mult din poeții vremii. Patru poeme-picturi, în care a ilustrat versuri scrise de soția sa, artista și poeta Musa McKim (1908-1992), sunt incluse în expoziție. În toată această ultimă perioadă, Guston a rămas la fel de rebel ca întotdeauna, creând combinații de imagini onirice și figuri de coșmar. „Sleeping” (1977) este ultima sa lucrare dintr-o serie de picturi în care artistul este văzut în pat, vulnerabil și visând, imagistică pentru care este cel mai bine cunoscut.

Retrospectiva Philip Guston va fi deschisă la Tate Modern între 5 octombrie și 25 februarie 2024.

Foto: Philip Guston, „Painting, Smoking, Eating”, 1973, Stedelijk Museum, Amsterdam. © The Estate of Philip Guston, courtesy Hauser & Wirth