Expresionism – Istorie, caracteristici și artiști

Expresionismul nu cunoaște legi, se concentrează pe răspunsul personal, subconștient al artistului la mediul său. Legătură cu realitatea se estompează și uneori chiar dispare complet. Astfel apar noi forme care, anterior perioadei, erau de neimaginat.

Despre expresionism

Expresionismul a apărut în artele vizuale, precum și în muzică, literatură și teatru, fiind una dintre primele mișcări artistice ale modernismului clasic.

Ce este expresionismul

Termenul „expresionism” este derivat din cuvântul latin „exprimere” , care înseamnă „a exprima”.  De astfel, scopul principal al expresioniștilor a fost acela de a-și exprima procesele și percepțiile interioare prin lucrările lor.

Perioada expresionismului

Expresionismul este un stil de artă ale cărui începuturi și precursori se regăsesc la sfârșitul secolului al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea a urmat o a doua mișcare expresionistă, mai importantă, a cărei influență a luat sfârșit odată cu Primul Război Mondial.

În plus, despre expresionism se poate spune că este asociat cu gruparea artistică „Die Brucke”, fondată la Dresda în 1905. Principalii săi reprezentanți au fost patru studenți la arhitectură din Dresda: Erich Heckel, Ernst Ludwig Kirchner, Karl Schmidt și Bleyl.

Caracteristicile expresionismului

În expresionism, se construiește propria interpretare abstractă a realității și se creează o veridicitate subiectivă. Artiștii expresioniști erau departe de reprezentările realiste, ceea ce înseamnă că această mișcare artistică –  precum impresionismul, simbolismul și fauvismul – poate fi înțeleasă ca mișcare care se opune tendințelor naturalismului.

În centrul operelor de artă expresioniste se află expresivitatea subiectivă și emoțională a artistului. Caracteristicile de bază ale expresionismului sunt culorile extatice, vii, nenaturale, imagini neregulate, distorsiuni, pictură grosieră, suprafață plană, fără perspectivă.

Temele importante au fost orașul mare și impactul acestuia asupra individului, iar mai târziu, desigur, Primul Război Mondial.

Expresionismul în pictură

Pictura expresionistă se abate de la realitate, în primul rând prin utilizarea culorii. Artiștii vremii foloseau diferite culori pentru a accentua sentimentele. În plus, pentru a maximiza puterea expresivă, obiectele naturale erau distorsionate și perspectiva este uneori eliberată intenționat.

Prin gestul spontan al pensulei, pictura expresionistă se distinge printr-o abstractizare intenționată a realității vizibile. Pe lângă formele adesea brutale sau simplificate, culorile intense – încărcate de trăiri subiective – reprezintă o trăsătură definitorie a acestei arte. Frecvent neamestecate, culorile creează contraste puternice cu formele, devenind expresii directe ale emoției. Acest efect este amplificat de contururile ferme și de forța expresivă a liniilor.

Expresionismul în sculptură

Sculptura expresionistă se remarcă printr-o abordare subiectivă, adesea accentuată de distorsionări deliberate, menite să evoce stări de tensiune și introspecție. Artiștii au folosit materialele și tehnici pentru a transforma sculptura într-un mijloc de comunicare a trăirilor interioare și a problemelor existențiale, contribuind semnificativ la evoluția artei moderne.

Un exemplu remarcabil de sculptor în perioada expresionistă este Ernst Barlach. Lucrările sale sunt cunoscute pentru expresivitatea intensă și pentru modul în care redau condiția umană prin forme dinamice și emotive.

Expresionismul în literatură

Literatura expresionistă se deosebea semnificativ de literatura epocilor anterioare, deoarece scriitorii au vrut să se distanțeze de generațiile anterioare, în special de naturalism. Din punct de vedere lingvistic, lucrările se remarcau prin nerespectarea regulilor gramaticale și a punctuației. Mai mult, limbajul era foarte expresiv și metaforic.

Expresioniştii considerau poezia ca fiind foarte potrivită pentru a-şi exprima liber percepţiile subiective. În majoritatea poemelor expresioniste vei găsi o varietate de imagini lingvistice, cum ar fi metaforele. Exagerările și neologismele apar și ele frecvent.

Expresionismul în muzică

Muzica expresionistă se caracterizează prin înălțimi extreme, contraste dinamice și instrumentație inovatoare. Exemplele de muzică expresionistă includ lucrări ale compozitorilor Arnold Schönberg și Alban Berg.

Artiști celebri în expresionism

Între artiștii care au avut o contribuție importantă la acest curent se numără:

• Edvard Munch: pictor norvegian a excelat în expresionism. Picturile sale celebre – „Țipătul”, „Madona” și „Despărțirea” – l-au făcut un artist celebru în Europa și în întreaga lume. În pictura sa se regăsesc temele morții, tristeții și bolii care i-au marcat propria viață;
• Egon Schiele: a fost principalul reprezentant al expresionismului în Austria și a văzut pictura ca pe o modalitate de a-și exterioriza anxietățile;
• Ernst Barlach: sculptor, gravor și autor expresionist.  Chiar și atunci când folosește materiale mai contemporane, precum bronzul, Barlach imită textura lemnului în sculpturile sale, dându-le un efect brut;
• Bernard Buffet: a pictat figuri, peisaje, animale, figuri și naturi moarte. A fost, de asemenea, acuarelist, ilustrator și pictor de decor. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără pictura expresionistă „Cap de clovn” (1955) și „Autoportret II” (1977);
• Arnold Schanberg: a pictat impresii, naturi moarte, schițe scenografice și mai presus de toate, o serie de portrete și autoportrete pe care le-a numit „Viziuni”, care sunt oglinda sufletului chinuit al compozitorului.

Artiști români expresioniști

În România, perioada expresionistă a fost reprezentantată, între alții, de:

• Ion Ţuculescu: influențat de folclorul românesc și natura arhaică, Țuculescu a transpus în lucrările sale o lume interioară vibrantă, plină de simboluri și emoție;
• Corneliu Baba: lucrările sale reflectă adesea frământări interioare și teme existențiale, folosind o paletă cromatică profundă și un desen riguros pentru a transmite tensiunea emoțională a personajelor;
• Petre Iorgulescu-Yor: este cunoscut pentru peisajele și portretele sale. A fost influențat de stilul Nabis și de experiențele sale în Franța;
• Margareta Sterian: opera sa plastică este caracterizată de o abordare expresionistă, cu teme inspirate din universul copilăriei, scene de bâlci, circ și obiceiuri folclorice;
• Gheza Vida: sculptor expresionist, recunoscut pentru lucrările sale care îmbină arta populară cu expresionismul.

Celebre lucrări expresioniste

Iată câteva dintre cele mai cunoscute lucrări din perioada expresionismului:

Compoziția VII (1913) – Wassily Kandinsky

Lucrarea se prezintă ca un vârtej dinamic de forme și culori. Ochiul este imediat atras de complexitatea compoziției, unde liniile, formele geometrice și organice se împletesc într-o mișcare neîncetată. Petice de culori aprinse, galben, rosu, albastru, verde, sunt juxtapuse si suprapuse, creând un efect de profunzime și lumină.

Femeie în jachetă verde (1913) – August Macke

Este o pictură expresionistă vibrantă, în care artistul surprinde o femeie elegantă într-un peisaj urban stilizat. Lucrarea se remarcă prin culori intense, forme simplificate și o atmosferă contemplativă, specifică artei expresioniste germane de început de secol XX.

Țipătul (1893 – 1910) – Edvard Munch

A fost pictat de artist în patru versiuni diferite, fiind interpretat ca expresie a anxietății umane. Arată o figură umană care își ține mâinile la față și țipă. Culoarea cerului este roșu sângeriu – în tablou roșul simbolizând un sentiment mai negativ și anxios.

Cap de clovn (1955) – Bernard Buffet

Lucrarea este o reprezentare tragică a unui clovn și marchează atracția lui Buffet față de subiectele de singurătate și înstrăinare. Deși clovnul este un personaj care transmite bucurie și motive de râs, în pictura lui Buffet apare acum într-o scenă de introspecție și melancolie.

Dedicat lui Oskar Panizza (1917-1918) – George Grosz

În această lucrarea artistul a folosit culoarea, compoziția dinamică și metafora pentru a portretiza un sentiment de haos și rebeliune față de război. Roșul folosit este la un nivel agresiv, exprimând energia violentă.

Concluzii

În concluzie, despre expresionism se poate spune că a fost mai mult decât un curent artistic, fiind o reacție intensă la frământările sociale, politice și existențiale ale epocii. Artiștii expresioniști și-au exprimat neliniștile interioare prin distorsiuni deliberate, culori intense și teme tulburătoare. Expresionismul inspiră și azi prin forța sa de a reflecta profunzimile sufletului uman și de a transforma suferința, revolta și visul într-un limbaj universal al artei.

Fotografie principală: „Femeie în jachetă verde”, de August Macke