„Fata cu unicorn”, de Rafael, expusă la Sibiu
Lucrarea „Fata cu unicorn” realizată de maestrul Rafael Sanzio va fi expusă la Muzeul Național Brukenthal în 2027, ca parte a colaborării instituției sibiene cu Galleria Borghese.
Muzeul italian a fost de acord cu realizarea unui prim schimb cultural în perioada 2025 – 2027. Astfel, la finalul anului 2025 la Sibiu va putea fi văzută lucrarea „Leda și lebăda” după Leonardo da Vinci, iar în 2027 lucrarea „Fata cu unicorn”, de Rafael.
„Vor fi două premiere expoziționale de mare anvergură pentru istoria artei și a muzeelor din România. Alături de aceste două capodopere ale artei italiene expozițiile vor conține și alte lucrări din colecția Muzeului Național Brukenthal și din alte colecții”, spune Alexandru Constantin Chituță, managerul Muzeului Național Brukenthal.
Raffaello Sanzio da Urbino
Raffaello Sanzio da Urbino (1483 – 1520), cunoscut sub numele de Rafael, a fost un pictor și arhitect italian al Renașterii. Operele lui sunt renumite pentru claritatea formei, ușurința compoziției și realizarea vizuală a perfecțiunii neoplatonice a măreției umane. Alături de Michelangelo și Leonardo da Vinci, el modelează trinitatea convențională a maeștrilor incredibili ai acelei perioade.
La scurtă vreme după sosirea sa la Roma, Rafael începe lucrările de decorare a camerelor din Vatican, cunoscute ulterior sub numele de Le Stanze di Raffaello. Aici ia naștere una din cele mai importante creații ale sale, Școala ateniană. La cererea personală a papei, frescele din Stanza della Segnatura abordează temele: adevărul, bunătatea și frumusețea. În scena înfățișând Parnasul, Rafael identifică frumusețea cu muzica și poezia, bunătatea este exprimată de virtuțile fundamentale, iar adevărul, legat de noțiunea rațiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antică.
„Școala din Atena” este o alegorie a filozofiei. În centrul tabloului apare Platon, ținând într-o mână dialogul „Timaios” și cu cealaltă mână arătând spre cer, lumea ideilor desăvârșite, alături de el Aristotel ține în mâna stângă „Etica”, iar cu dreapta arată spre pământ. Aceste gesturi pot fi interpretate drept contrare: idealismul primului este opusul doctrinei filozofice a naturii pe care o afirmă celălalt. Tavanul cu casete al clădirii amintește de noua Basilică Sfântul Petru pe care Bramante tocmai o construise.
Portretul, de două secole în colecția Borghese
„Fata cu unicorn” este unul din cele mai cunoscute portrete realizate de Rafael.
Tânăra este portretizată într-o vedere parțială din trei sferturi, așezată în fața parapetului unei logii, așa cum se poate observa din cele două coloane laterale care încadrează jumătatea superioară a picturii. În fundal se află un peisaj deluros cu tonuri estompate. Tânăra poartă o rochie cu corset strâmt și decolteu larg, cu o curea îngustă în jurul taliei. Bordura care conturează decolteul și mânecile grele de catifea roșu închis ies în evidență pe fundalul materialului verde deschis. Umerii sunt acoperiți de un voal ușor, iar în jurul gâtului are un lanț de aur, cu un pandantiv așezat pe piept. Acesta constă dintr-un rubin sau granat central mare, montat în aur și finisat cu o perlă picătură. Aurul este folosit și pentru cataramă mică de la talie și pentru agrafa delicată de la păr, care este strâns în jurul feței și cade ușor într-o împletitură peste umeri.
Lucrarea a fost confirmată pentru prima dată ca parte a colecției Borghese în inventarul din 1833.
Până în 1936, femeia a fost considerată ca fiind Sfânta Ecaterina din Alexandria, caracterizată prin atributul obișnuit al roții cu țepi în loc de unicorn; pe umeri, o manta grea a modificat profilul figurii. Radiografiile efectuate la acea vreme au relevat prezența unui câine sub unicorn, un animal asociat cu conceptul de fidelitate conjugală.
Atribuită anterior școlii lui Perugino, Francesco Granacci sau Ghirlandaio, după restaurare criticii au fost în general de acord asupra atribuirii picturii lui Rafael, așa cum a sugerat Longhi (1927). Pictura este considerată o operă timpurie a artistului Rafael, datată între 1506 și 1509. A fost emisă și ipoteza că ar putea fi un portret al Maddalenei Doni, viitoarea lui mireasă, cu o datare în consecință 1504 – 1505.
