Femei în artă – Élisabeth Louise Vigée Le Brun, pictorița oficială a reginei Marie-Antoinette

Élisabeth Louise Vigée Le Brun este unul dintre marii portretiști ai epocii sale. Ea picta profesional încă din adolescență – datorită instrucțiunilor tatălui său, pastelistul Louis Vigée -, în ciuda faptului că trăia într-o perioadă în care foarte puține femei deveneau artiste profesioniste respectate.

Când lucrările ei au fost expuse în Salonul din 1774 al Academiei de Saint-Luc (fără ca membrii acesteia să își dea seama că atelierul său fusese închis pentru că practica fără licență oficială), a fost acceptată ca membru la vârsta de 19 ani.

Născută la Paris în 1755, Élisabeth Louise Vigée Le Brun a fost comparată cu Quentin de La Tour și Jean-Baptiste Greuze. Născută în clasa de mijloc inferioară, ea și-a găsit loc printre artiștii importanți ai regatului și, în special, în familia regală. A devenit astfel pictorița oficială a reginei Marie-Antoinette, care i-a fost protectoare și confidentă.

În 1783, grație intervenției suveranei, Vigée Le Brun a fost admisă la Académie royale de peinture et de sculpture, cu piesa cu subiect alegoric „La Paix ramenant l’Abondance”.

Directorul instituției, Jean-Baptiste Marie Pierre, s-a opus ferm candidaturii ei. Conform regulilor în vigoare, profesia de comerciant de artă a soțului ei nu ar fi trebuit să îi permită să își ocupe locul în adunare, deoarece o femeie nu are alt statut social decât cel al soțului său. Obținând această onoare, portretista a fost consacrată.

Treizeci de portrete ale Mariei-Antoineta

După ce a realizat, în 1778, primul mare portret oficial al Mariei-Antoaneta, care a fost apreciat de toată lumea, Élisabeth Louise Vigée Le Brun a fost solicitată în mod regulat de regină.

În șase ani, a pictat treizeci de portrete ale suveranei. Mariei-Antoaneta îi plăcea să pozeze pentru Le Brun și îi permitea accesul în apartamentele ei private. În 1783, un portret al reginei în hainele de casă a provocat indignare la Curte, însă artista nu și-a pierdut nici clientela regală, nici pe cea sus-pusă.

Lucrările din anii 1780 sunt o mărturie a succesului ei. Artista a lăsat o galerie de portrete care ilustrează perfect variațiile modei. Femei cu siluete generoase sunt reprezentate cu priviri pierdute sau provocatoare. Ele sunt adesea caracterizate de o mare senzualitate, magnetism animalic și chiar erotism.

Autoportret șocant

Autoportretul ei din 1789, în care s-a pictat alături de fiica Jeanne – cunoscută sub numele de Julie și supranumită „Bruneta” – a provocat o undă de șoc în respectabilul public francez al artistei din cauza unui lucru surprinzător: zâmbetul ei. La acea vreme, era la modă ca subiecții portretelor să fie pictați cu gura închisă, însă Vigée Le Brun s-a pictat pe sine și pe fiica ei în vârstă de 9 ani cu dinții la vedere.

Élisabeth Louise Vigée Le Brun, care depindea de comenzile familiei regale și ale Curții, a fost ținta unor atacuri virulente în pamflete. În noaptea de 6 octombrie 1789, a fost obligată să părăsească Parisul împreună cu fiica și guvernanta, în același timp cu familia regală, și s-a îndreptat spre peninsula italiană. A început o lungă călătorie de exil, care a durat puțin peste doisprezece ani, timp în care talentul i-a fost recunoscut la Roma, Bologna, Parma, Florența și Sankt Petersburg.

A revenit la Paris, continuând să picteze în serviciul Imperiului și al aristocrației europene, iar între 1803 și 1805 a întreprins o serie de călătorii în Anglia.

S-a întors definitiv în Franța în 1805 și a continuat munca ce îi adusese succesul înainte de Revoluție. Élisabeth Louis Vigée Le Brun a murit la Paris, în 30 martie 1842.