Femei în artă – Emily Carr, personalitate marcantă a modernismului canadian

Emily Carr, artistă și scriitoare canadiană inspirată de popoarele indigene de pe coasta de nord-vest a Pacificului, a devenit, împreună cu Grupul celor Șapte, o figură marcantă a artei moderne canadiene în secolul al XX-lea.

Inspirată de mediul de coastă din British Columbia, și-a petrecut cea mai mare parte a vieții lucrând în Victoria, unde a făcut eforturi să fie acceptată de critici.

Emily Carr (1871-1945) a studiat mai întâi la California School of Design din San Francisco, între 1890 și 1893, și a desenat în satul indigen Ucluelet pe coasta de vest a insulei Vancouver în 1899. În același an, a călătorit în Anglia, unde a studiat la Londra și la St. Ives, în Cornwall. S-a întors în Canada cinci ani mai târziu, mai întâi la Victoria și apoi s-a mutat la Vancouver pentru a preda. În 1907, a călătorit cu vaporul până în Alaska și s-a hotărât să descrie arta primelor națiuni de pe coasta de vest.

Interesată să afle mai multe despre artă, a mers în Franța în 1910, unde a făcut cunoștință cu lucrările artiștilor francezi supranumiți „fiarele sălbatice” pentru utilizarea îndrăzneață a culorilor vii. În 1912, Carr a făcut o călătorie de șase săptămâni în care a pictat în 15 sate indigene de pe coasta British Columbia. După ce a expus rezultatele în Vancouver, s-a stabilit în Victoria, unde a trăit închiriind camere, cultivând fructe, crescând câini și, mai târziu, făcând ceramică și covoare decorate cu desene indigene pentru a le vinde turiștilor.

Grupul celor Șapte

Carr a fost invitată să participe la Exhibition of Canadian West Coast Art din Ottawa, în 1927, expoziție la care a prezentat 31 de picturi și desene, dar și ceramică și artă textilă. A fost prezentă la vernisaj, apoi, în Toronto, a cunoscut Grupul celor Șapte și a început o corespondență, ce avea să dureze întreaga viață, cu pictorul Lawren Harris.

Grupul celor Șapte, cunoscut cândva sub numele de Școala Algonquin, a reunit pictori peisagiști canadieni din perioada 1920-1933, cu „o viziune asemănătoare”. Inițial a fost format din Franklin Carmichael, Lawren Harris, A. Y. Jackson, Frank Johnston, Arthur Lismer, J. E. H. MacDonald și Frederick Varley.
A. J. Casson a fost invitat să se alăture în 1926, Edwin Holgate a devenit membru în 1930, iar Lionel LeMoine FitzGerald s-a alăturat în 1932.
În afară de Emily Carr, a mai fost asociat cu acest grup Tom Thomson.

Revenind în Victoria, Carr și-a început cea mai prolifică perioadă a carierei. A pictat subiecte indigene până în 1931, apoi s-a concentrat pe copacii, pădurile și coasta British Columbia. După 1937, când a suferit un atac de cord, și-a dedicat o mare parte din timp scrisului. Prima sa carte, „Klee Wyck” (1941), a primit Premiul Guvernatorului General pentru literatură în 1942.
Înainte de a muri, în 1945, a avut expoziții personale în Vancouver, Toronto și Montreal.

Lucrările ei se află în colecții private și publice, precum National Gallery of Canada, Art Gallery of Ontario din Toronto și Hirshhorn Museum and Sculpture Garden din Washington D.C.

Recent, o lucrare cumpărată de un dealer de artă la începutul anului pentru 50 de dolari, de la o vânzare de undeva în Hamptons, a fost dovedit că era o pictură Emily Carr și aceasta a fost vândută la licitație în Toronto pentru 250.000 de dolari americani (349 000 de dolari canadieni). În lucrarea intitulată „Masset Q.C.I.” e redat un urs grizzly sculptat în vârful unui totem care a existat cândva în satul Masset din British Columbia.

În anii 1980, Vancouver School of Art a decis, în semn de omagiu, să se redenumească Emily Carr University of Art and Design.

Credit foto: National Gallery of Canada