Femei în artă – Helen Frankenthaler, figură esențială în tranziția de la expresionismul abstract la pictura Color Field
Helen Frankenthaler (1928 – 2011), a cărei carieră s-a întins pe parcursul a șase decenii, este recunoscută ca una dintre marile artiste americane ale secolului XX. Membră a celei de-a doua generații de pictori abstracți americani postbelici, este considerat că a avut un rol esențial în tranziția de la expresionismul abstract la pictura Color Field sau abstracția cromatică. Prin inventarea tehnicii „soak-stain”, ea a extins posibilitățile abstracției, făcând uneori referire la figurație și peisaj în moduri personale. A produs o serie de lucrări al căror impact asupra artei contemporane a fost profund și continuă să crească.
Frankenthaler s-a născut la 12 decembrie 1928 și a crescut la New York. A urmat cursurile Școlii Dalton, unde a primit primele lecții de artă de la Rufino Tamayo. În 1949, a absolvit Bennington College din Vermont, unde a fost eleva lui Paul Feeley, după care a studiat pentru scurt timp cu Hans Hofmann.
Prima expoziție personală și pictura sa revoluționară
Frankenthaler și-a expus lucrările pentru prima dată la nivel profesionist în 1950, la Kootz Gallery din New York, când Adolph Gottlieb a selectat tabloul „Beach” (1950) pentru a fi inclus în „Fifteen Unknowns: Selected by Artists of the Kootz Gallery”. Prima sa expoziție personală a fost prezentată în 1951, la Tibor de Nagy Gallery din New York, iar în acel an a fost inclusă și în expoziția de referință „9th St. Exhibition of Paintings and Sculpture” din New York.
În 1952, Helen Frankenthaler a creat „Mountains and Sea”, pictura sa revoluționară „soak-stain”. Ea a turnat vopsea diluată direct pe pânza brută, neamorsată, așezată pe podeaua atelierului, lucrând din toate părțile pentru a crea câmpuri plutitoare de culoare translucidă. „Mountains and Sea” a avut o influență imediată asupra artiștilor care au format școala de pictură Color Field, printre care se numără Morris Louis și Kenneth Noland.
Helen Frankenthaler, „Mountains and Sea”, 1952 (c) Helen Frankenthaler Foundation
Bienale la Paris și Veneția, retrospective muzeale
La finalul anilor ’50, Frankenthaler era deja o prezență obișnuită în marile expoziții internaționale. În acel an a câștigat premiul întâi la Première Biennale de Paris, iar în 1966 a reprezentat Statele Unite la cea de-a 33-a Bienală de la Veneția, alături de Ellsworth Kelly, Roy Lichtenstein și Jules Olitski.
Helen Frankenthaler, „Madridscape”, 1958 (c) Helen Frankenthaler Foundation
Prima ei retrospectivă muzeală a avut loc în 1960, la Muzeul Evreiesc din New York, iar cea de-a doua în 1969, la Whitney Museum of American Art din New York, urmată de un turneu internațional. Alte retrospective muzeale au avut loc la Solomon R. Guggenheim Museum din New York (1985), Museum of Modern Art din New York (1989), la National Gallery of Art din Washington DC (1993) și Museum of Contemporary Art (North Miami, Florida, 2003).
Renașterea gravurii
De-a lungul carierei, Frankenthaler a experimentat continuu. Pe lângă picturile pe pânză și hârtie, a lucrat într-o gamă largă de medii, inclusiv ceramică, sculptură, tapiserie și, mai ales, gravură. Ea a fost o voce importantă în „renașterea gravurii” de la mijlocul secolului trecut în rândul artiștilor abstracți americani și este cunoscută în special pentru xilogravurile în care a suprapus numeroase culori într-o manieră care a extins posibilitățile acestui mediu.
Helen Frankenthaler, „Zone Blue”, 2002 (c) Helen Frankenthaler Foundation
Pe lângă numeroasele articole științifice despre opera sa, scrise de istorici de artă, curatori și critici renumiți, ea a fost subiectul a trei monografii importante: „Frankenthaler”, de Barbara Rose (1972); „Frankenthaler”, de John Elderfield (1989); și „Frankenthaler: A Catalogue Raisonné”, Prints 1961-1994, de Suzanne Boorsch și Pegram Harrison (1996). În 2015, galeria Gagosian – care o reprezintă – a publicat „The Heroine Paint: After Frankenthaler”, o carte de eseuri editată de istoricul de artă și curatorul Katy Siegel, care explorează pictura lui Frankenthaler și își extinde atenția pentru a include contextul social și artistic imediat al operei ei.
Helen Frankenthaler a primit numeroase distincții, inclusiv doctorate onorifice. A primit Medalia Națională a Artelor în 2001; a făcut parte din Consiliul Național pentru Arte al National Endowment for the Arts din 1985 până în 1992; a fost membră a Academiei Americane de Arte și Litere din 1974 până în 2011, ocupând funcția de vicecancelar în 1991; și a fost numită academician onorific al Academiei Regale de Arte din Londra în 2011. Lucrări ale artistei se află în colecțiile unor muzee importante din întreaga lume.
Fotografie principală: Helen Frankenthaler, „Feather” (1979), credit foto: Helen Frankenthaler Foundation
