Femei în artă – Käthe Kollwitz, artista germană care a revoluționat gravura
Käthe Kollwitz, graficiană, pictoriță și sculptoriță germană care va fi subiectul unei retrospective majore deschise anul viitor la Museum of Modern Art din New York, a ilustrat adesea femei și clasa muncitoare, dar și pe sine, și a abordat teme precum războiul și doliul.
„Am simțit că nu am dreptul să mă retrag de la responsabilitatea de a fi o raportoare. Este de datoria mea să exprim suferințele oamenilor, suferințele nesfârșite care se adună la cote înalte”, nota artista în jurnal.
Născută Schmidt, în orașul prusac Königsberg (în prezent Kaliningrad, Rusia) în 1867, Käthe Kollwitz s-a impus într-o lume a artei dominată de bărbați, dezvoltând o viziune estetică centrată pe femei și pe clasa muncitoare. Reprezentările făcute de ea femeilor, inclusiv autoportretele sale, au comunicat în mod eficient situația dificilă a subiecților într-o perioadă în care femeile căutau modalități de a se reprezenta în artă.
Käthe Kollwitz, 1935, autoportret
Deși stilul ei naturalist părea demodat într-o epocă în care se năștea abstracția, reprezentările sale de experiențe umane universale, cărora le dădea profunzime și putere emoțională prin rețelele dense de linii și contrastele de lumină și întuneric, reflectau de asemenea epoca sa, explică specialiștii de la MoMA. Decesul fiului ei în timpul Primului Război Mondial, de exemplu, a dus la explorarea pe tot parcursul vieții a subiectului doliului. În plus, a găsit multe dintre motivele creației în clinica medicală a soțului ei pentru muncitori și persoane nevoiașe, unde își ținea și atelierul.
Formată inițial ca pictoriță, Kollwitz a început să se concentreze asupra graficii după ce a descoperit lucrările și scrierile artistului Max Klinger, care a promovat arta riguroasă a desenului în detrimentul formei libere a picturii.
După 1890, a renunțat la pictură în favoarea gravurii și a sculpturii, iar mai târziu s-a orientat către litografie și xilogravură. Trecând de la o tehnică la alta, ea și-a simplificat din ce în ce mai mult limbajul vizual de-a lungul timpului, dar niciodată în detrimentul clarității.
Compasiunea i-a adus renumele internațional
Calitatea detaliată a desenului se potrivea cu preocupările ei de a descrie realitatea crudă a războiului și a victimelor sale. Într-o xilogravură intitulată „Văduva II/ Die Witwe II”, din ciclul de gravuri „Război” din 1921 – 1922, Kollwitz înfățișează corpul unei mame în suferință, întins pe jos. Mama își ține în brațe copilul șchiop, iar amândoi par a fi morți. Ușurința de distribuție și accesibilitatea unor astfel de gravuri au făcut apel la simțul de militant al artistei.
Käthe Kollwitz, Woman with dead child (Frau mit totem kind), 1903, MoMA
Compasiunea lui Kollwitz pentru cei aflați în nevoie i-a conferit un renume internațional neîntrerupt. Astăzi, numele ei evocă imagini ale mamelor îndurerate, ale copiilor bolnavi și orfani de tată, ale părinților angoasați și, în general, ale suferinței și ale morții. Cu toate acestea, reputația ei, deși definită în mare măsură de subiectul său critic din punct de vedere social, se bazează, de asemenea, pe talentul său artistic și pe dorința de a experimenta într-o gamă largă de medii. Kollwitz a amestecat adesea diverse tehnici de imprimare pentru a obține o imagine dorită. Chiar dacă majoritatea tipăriturilor sale sunt alb-negru, un număr semnificativ dintre ele dezvăluie un interes pentru culoare care reflectă începuturile sale, când studia pentru a deveni pictoriță.
Al Doilea Război Mondial și cenzura
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soțul artistei, medicul Karl Kollwitz, cu care era căsătorită din 1891, a murit. Cei doi, simpatizanți ai comunismului, trăiseră în Berlin, apoi s-au mutat în Cehoslovacia, de teamă să nu fie arestați. Opera ei era supusă cenzurii în Germania, iar Statele Unite deveniseră piață de desfacere a creațiilor sale. Reveniți la Berlin, Karl a decedat, iar ea a renunțat la atelierul din Klosterstrasse.
Apartamentul ei din Berlin a fost distrus, în 1943, de un atac aerian, iar în 1944, Käthe Kollwitz a acceptat invitația prințului Ernst Heinrich de Saxonia (1896 – 1971) de a se muta la Moritzburg, lângă Dresda, într-un apartament cu două camere la Rüdenhof. Din 1995, clădirea are titlul de casă memorială Käthe Kollwitz.
Pe 22 aprilie 1945, cu puțin înainte de sfârșitul războiului, Käthe Kollwitz a murit la Moritzburg. În septembrie, urna cu cenușa artistei a fost transportată la Berlin pentru a fi amplasată în mormântul familiei din cimitirul central Friedrichsfelde.
