Femei în artă – Margarita Paksa, franchețe în ceramică, gravură și pictură
Margarita Paksa, una dintre cele mai apreciate artiste apărute în Argentina în perioada postbelică, a creat opere de o franchețe uimitoare, plasând cuvinte precum „Violencia” și „Libertad” în vizor pentru o celebră serie de gravuri.
Vocală împotriva modului în care guvernul argentinian își tratează cetățenii, Paksa a folosit frecvent în arta sa cuvinte care reflectau cele utilizate pentru a transmite ideile politice maselor – doar că ea răspundea puterii.
După o retrospectivă la Muzeul de Artă Modernă din Buenos Aires în 2012, acum, la cinci ani după moartea sa, instituția îi pune din nou în valoare arta. Expoziția este găzduită în perioada 12 decembrie – 16 februarie 2026.
Situații neclare și dematerializarea obiectelor
Artista s-a născut în Buenos Aires în 1933, a studiat sculptura la Escuela Superior de Bellas Artes „Ernesto de la Cárcova”, absolvind în 1955. După ce a lucrat aproape un deceniu în domeniul ceramicii, în 1963 a început să expună sculpturi expresioniste realizate din fier și obiecte găsite.
Dimensiunea acestor lucrări a crescut, iar în 1965 a prezentat primul său mediu, „Calórico” (Caloric, n.r.), o cameră plină de obiecte realizate din poliester și tuburi de vinil care semănau cu molecule. În 1966, Margarita Paksa a început o serie axată pe cuvinte și tipografie. Seria sa „Situaciones fuera de foco” (Situații neclare, n.r.) cuprinde lucrări pe hârtie în care cuvinte pictate, precum „Uruguay” și „Justicia”, apar ca și cum ar fi văzute prin reticulul lunetei unei puști. În această perioadă, prietenia sa cu criticul de artă Oscar Masotta a fost esențială pentru dezvoltarea ei ca artistă, deoarece el a introdus-o în filosofia, lingvistica și teoria comunicării.
La sfârșitul anilor 1960, s-a orientat către ideea dematerializării obiectelor, un concept popular la acea vreme, care în opera ei s-a exprimat sub forma unor sculpturi minimaliste și prin utilizarea sunetului și a tehnologiei. Cea mai controversată intervenție a ei din această perioadă a fost participarea la expoziția de grup „Experiencias 68”. Pentru aceasta, Paksa a redat simultan două discuri, unul înregistrând respirația unui cuplu care făcea dragoste, iar în fața gramofonului a așezat o cutie cu nisip în care se aflau siluetele unui corp feminin și ale unui corp masculin.
Diagrame de luptă și sculpturi din neon
Între 1970 și 1974, a revenit la arta grafică cu seria „Diagramas de batalla” (Diagrame de luptă, n.r.). Folosind în continuare detaliul reticulului și cuvinte precum „Comida” și „Libertad”, care reflectau cerințele mișcării de gherilă, Paksa a inclus în această nouă serie hărți care indicau locurile în care Armata Revoluționară Populară, sau Montoneros, era angajată în conflict.
Sculptură din neon de Margarita Paksa
După lovitura de stat militară din 1976, alegerea cuvintelor ei a devenit mai puțin directă și mai criptică. La sfârșitul anilor 1970, ea și-a transferat lucrările tipografice în sculpturi din neon. În anii 1980, a lucrat la desene și alte formate bidimensionale.
Pe lângă numeroasele invitații de a participa la expoziții de grup cu lucrări din anii 1960 și 1970, a predat artă în timp ce producea picturi, videoclipuri și lucrări digitale.
Margarita Paksa a primit primul său premiu în 1963, iar de atunci au urmat alte câteva distincții, printre care o bursă a Fundației John Simon Guggenheim Memorial (2004). Lucrările ei se află în colecții private și publice, printre care Bronx Museum of the Arts, New York; Owens Art Gallery, Mount Allison University, Sackville, Canada; și Museo de Arte Latinoamericano de Buenos Aires.
