Femei în artă – Méret Oppenheim, creatoarea suprarealistă de autoportrete inedite

Méret Oppenheim (1913, Germania – 1985, Elveția) este una dintre artistele inovative, recunoscută mai ales pentru autoportretele ieșite din comun. Pe lângă sculpturi și obiecte, ea a creat picturi, fotografii și chiar bijuterii.

„Dacă vorbești o nouă limbă de pe care alții încă nu au învățat-o, s-ar putea să fie nevoie să așteptați foarte mult timp pentru un ecou pozitiv”, spunea Oppenheim.

I-a cunoscut pe Pablo Picasso și Dora Maar la Paris. Artista, la vârsta de 22 de ani, purta o brățară de concepție proprie, căptușită cu blană, când a fost să își întâlnească prietenii la Café Flore. În timp ce ceaiul ei se răcea, a glumit: „Garçon, mai multă blană!”, sugerând că ospătarul cafenelei ar fi pus o manșetă pe ceașca de ceai pentru a o încălzi.

Când l-a văzut pe André Breton, liderul mișcării suprarealiste, la scurt timp după aceea în St-Germain, a decis să pună în practică gluma pentru o expoziție de obiecte pe care el o anunțase. Oppenheim a cumpărat o ceașcă, o farfurie și o lingură și a acoperit aceste obiecte de uz casnic cu blană, numind rezultatul final „Object”. „Ceea ce m-a amuzat”, a spus ea, „a fost contrastul dintre porțelan și blană, ca metalul/blana din brățară”, potrivit moma.org. Cu toate acestea, Breton a expus lucrarea sub un titlu mai sugestiv – „Breakfast in Fur/ Mic dejun în blană” – și sub acest nume obiectul a ajuns să fie considerat pe scară largă unul emblematic al suprarealismului. În plus, erotismul său voalat a reușit să atragă și să respingă deopotrivă privitorii.

Oppenheim, de la pictură la sculpturi care încorporează obiecte găsite în natură

Oppenheim nu a fost doar o creatoare de obiecte, ci a lucrat în mai multe medii chiar în etapa timpurie a dezvoltării sale artistice. Tabloul „Red Head, Blue Body” (1936) demonstrează interesul ei pentru formele animate ambigue, pe care le-a explorat, de asemenea, cu cerneală și guașă, cu ruj și sfoară, precum și cu alte materiale artistice convenționale și neconvenționale în acea perioadă. Realizată în același an ca „Object”, lucrarea bidimensională înfățișează forme biomorfe – un cerc roșu neregulat plutește deasupra unei baze nebuloase de culoare albastru închis – înfășurate într-o rețea de linii care seamănă cu un sistem de scripeți. Liniile par să suspende și să conecteze formele organice. Ca în cazul ceștii acoperite cu blană, materia de bază prinde viață în mâinile artistului.

În 1937, Oppenheim a ajuns în Elveția, unde a stat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Neavând o educație artistică formală, s-a înscris la Școala de Design din Basel și a urmat o formare ca restaurator; puținele lucrări care au rămas din această perioadă dificilă arată cunoștințele tot mai mari ale artistei despre tehnicile tradiționale de pictură. Abia în 1954, Oppenheim și-a amenajat un atelier în Berna și a început să lucreze din nou cu mai multă frecvență, producând sculpturi extraordinare care încorporează obiecte găsite în natură, precum și picturi, desene și colaje care demonstrează angajamentul strâns al artistei față de peisajul elvețian și față de tehnicile abstracției.

În 1967, Moderna Museet din Stockholm a organizat prima retrospectivă majoră a operei sale, într-un moment propice pentru reconsiderarea artistelor. Expoziția a oferit expunere și apreciere pentru întreaga sferă a carierei multifațetate a lui Oppenheim. Într-un discurs de acceptare a premiului City of Basel Art Prize din 1975, Oppenheim a contestat termenul „femeie artist” și a pledat pentru o „androginie a spiritului” propusă ca o condiție necesară pentru artă, ceea ce i-a adus admirația unei generații mai tinere.

O retrospectivă spectaculoasă a operei artistei Méret Oppenheim este deschisă la Museum of Modern Art (MoMA) din New York până pe 4 martie 2023.

Oppenheim a fost suprarealistă, însă a cochetat cu arta pop, cu Nouveau Réalisme, Arte Povera și alte stiluri. Aproape imposibil de definit ca artistă, autodidactă ce s-a dedicat diverselor medii, ea spunea într-un interviu din 1983: „Dacă m-aș fi dedicat unui anumit stil m-ar fi plictisit de moarte”.

Oppenheim, în câteva autoportrete

Méret Oppenheim s-a ilustrat fără trăsături, în „Head of Fog” (1971), acoperindu-și chipul cu un nor gros și gri, cu tușe albe pe pânză. În „Stone Woman” (1938), s-a reprezentat ca o serie de stânci netede care se extind într-un ocean, unde, sub valurile care se lovesc de țărm, se întrezărește o pereche de picioare umane cu șosete.

Un autoportret mai reprezentativ al lui Oppenheim poate fi o radiografie realizată în 1964, care oferă o privire în craniul artistei. Contururile unui colier atârnat la gât sunt vizibile, la fel ca și contururile fantomatice ale nasului și gurii. Din urechile ei nevăzute atârnă doi cercei rotunzi.

Foto: X-Ray of M.O.’s Skull (Röntgenaufnahme des Schädels M.O.), 1964 (c) Hermann and Margrit Rupf Foundation / Kunstmuseum Bern