Femei în artă – Niki de Saint Phalle, de la asamblaje violente la celebrarea plină de bucurie a formei feminine
Niki de Saint Phalle, sculptoriță autodidactă franco-americană, s-a remarcat pentru modul în care a combinat arhitectura, natura și lumea spirituală.
Ea a atras atenția scenei artistice franceze și a presei în februarie 1961, când a pus în scenă primele sale „Tirs” sau „Shooting Paintings”. Pentru acest proiect, Saint Phalle a creat asamblaje pe plăci de lemn cu obiecte precum jucării, unelte, roți de bicicletă, haine, sârmă și ipsos în care erau încorporate pungi din plastic umplute cu vopsea. A vopsit aceste construcții în alb, apoi ea și alții au tras asupra lor cu o pușcă, spărgând pungile și acoperind picturile ei „asasinate” cu picături de culoare.
Saint Phalle a extins această practică la sculpturi, inclusiv o reproducere a statuii Venus din Milo și forme create de ea însăși, adesea reprezentări ale femeilor. Ea a continuat această orientare către sculptural, trecând de la „violența” lucrărilor „Shooting Paintings” la o celebrare plină de bucurie a formei feminine.
„Mi-am dat seama că nu există nimic mai șocant decât bucuria”, spunea artista.
Artista a trecut la planificarea unor lucrări vesele la scară monumentală. A devenit celebră pentru „Nanas” (argou francez pentru „fete”) – figuri feminine mari, săltărețe, pictate în nuanțe caleidoscopice și adesea întâlnite prin fântâni sau piețe publice. A creat inclusiv un proiect pentru o „casă Nana” în care se putea intra și o sculptură mare Golem într-un loc de joacă: trei limbi lungi roșii care se desfășoară din gura deschisă sunt tobogane pe care copiii se pot da.
Această practică a culminat cu Grădina Tarot din Toscana, la care Saint Phalle a lucrat mai mult de 20 de ani. Deschisă publicului în 1998, grădina prezintă 22 de sculpturi masive, unele având o înălțime de circa 15 metri. Bazate pe cărțile din pachetul de tarot, sculpturile sunt vopsite în culori vii, cu mozaicuri din sticlă, oglinzi și pietre.
Decenii de viață și creație alături de Jean Tinguely
În 1956, Niki de Saint Phalle (1930 – 2002) l-a cunoscut la Paris pe sculptorul elvețian Jean Tinguely (1925 – 1991). Patru ani mai târziu au început o relație romantică ce a durat trei decenii și s-a concretizat inclusiv în diverse proiecte artistice.
Au creat împreună lucrări majore, precum Fântâna „Stravinsky”, care se află lângă Centrul Georges Pompidou din Paris, și „Le Paradis Fantastique”, o colecție de lucrări ale ambilor artiști care se află acum în fața Moderna Museet din Stockholm.
Sculpturile cinetice ale lui Tinguely erau formate din piese de mașini industriale, în timp ce sculpturile lui Niki de Saint Phalle explorau corpul feminin într-o formă totemică. Ambii erau dedicați identității lor individuale ca artiști, deși deseori se ajutau reciproc să realizeze lucrări.
Niki de Saint Phalle a fost una dintre primele persoane care a militat pentru educarea populației în privința HIV/SIDA, iar în 1986 a scris și ilustrat cartea „AIDS: You Can’t Catch It Holding Hands”, care explică modul în care se transmite virusul și încurajează compasiunea față de cei seropozitivi. Cartea a fost tradusă în cinci limbi și distribuită către sute de mii de elevi din întreaga lume.
În ultimii ani ai vieții, ea a continuat să-și folosească arta pentru activism, realizând o serie de ilustrații care abordau probleme precum încălzirea globală, dreptul femeilor de a alege și violența armelor în Statele Unite.
Foto: expunere la Hauser & Wirth Somerset 22025 – 2026; credit: Ken Adlard/Hauser & Wirth
