Femei în artă – Pauline Boty, starul uitat al artei pop din anii ’60

Pauline Boty nu a avut mult timp la dispoziție să își demonstreze abilitățile, să își pună în practică ideile, însă a marcat al șaselea deceniu al secolului trecut. Înainte de a muri, la vârsta de 28 de ani, în 1966, a reușit să impună o perspectivă feminină pe scena artistică londoneză. Acum, pentru prima dată în decurs de un deceniu îi este dedicată o expoziție solo. „Pauline Boty: A Portrait” va fi deschisă la Gazelli Art House din capitala britanică în perioada 1 decembrie – 24 februarie.

Pauline Boty (1938 – 1966), o figură proeminentă a mișcării britanice Pop Art din anii ’60, a încălcat convențiile prin explorarea feminității, a normelor sociale, a politicii și a culturii populare. Neprimind stima contemporanilor săi bărbați și eclipsate de obicei de preocupările legate de frumusețea ei și de moartea sa prematură, lucrările lui Boty sunt astăzi respectate ca fiind încadrate discursului cultural din jurul perioadei, după cum apreciază curatoarea Sue Tate.

Pauline Boty s-a născut în sudul Londrei și și-a început cariera artistică cu o bursă la Wimbledon School of Art în 1954. Patru ani mai târziu, și-a continuat studiile la Royal College of Art.

Lucrările în diverse medii ale lui Boty, care cuprind picturi, colaje și vitralii, înfățișau adesea persoane pe care le admira profund, celebrau feminitatea ei nedisimulată și explorau teme legate de sexualitatea feminină. Pe măsură ce cariera ei a progresat, picturile artistei au început să încorporeze critici mai evidente sau implicite ale normelor sociale dominate de bărbați cu care se confrunta, punând în centru inegalitățile din „lumea bărbaților” în care trăia.

Creații semnate Pauline Boty se află în colecțiile The National Portrait Gallery, Londra; Tate Britain, Londra; Wolverhampton Art Gallery, Wolverhampton; Stained Glass Museum, Ely; Pallant House Gallery, Chichester; Muzeum Sztuki Łódź; Museu Coleção Berardo, Lisabona; Smithsonian American Art Museum, Washington.

Artistă care sfida stereotipurile vremii

„Opera ei a fost atât de îndrăzneață, scandaloasă, neobișnuită și a spulberat atât de mult așteptările de gen încât oamenii nu au putut face față”, spune Tate, care cercetează creația artistei de aproximativ două decenii. În prezent, istoricii de artă sunt în general de acord că lucrările lui Boty se află alături de cele mai bune opere de artă pop din acea perioadă – și, dacă nu ar fi murit la vârsta de 28 de ani, mulți cred că era pe cale să devină una dintre cele mai mari artiste ale generației sale.

După moartea sa, în 1966, opera lui Boty a fost trecută cu vederea, chiar uitată, timp de decenii. A supraviețuit în mare parte datorită cumnatei artistei, Bridget Boty, o fermieră din Kent – ascunsă într-unul dintre hambarele fermei.

Pauline Boty a activat în diverse domenii ale artei. A jucat alături de Michael Caine în filmul „Alfie” din 1966, a fost prezentatoare la emisiunea radiofonică „The Public Ear” și a luat chiar și un interviu celor de la The Beatles.

Deși era extrem de populară pe scena socială, oamenii se temeau de ea pentru că „sfida stereotipurile vremii”, mai afirmă Tate.

Familia lui Boty, marcată de tragedii

Pauline Boty s-a căsătorit cu activistul politic devenit agent literar Clive Goodwin, în iunie 1963 și a rămas însărcinată în 1965. La o consultație prenatală de rutină, Boty a aflat că are cancer.

Medicii i-au oferit varianta de a întrerupe sarcina pentru ca ea să poată beneficia de radioterapie, care i-ar fi putut salva viața, însă artista a refuzat. La câteva luni după nașterea fiicei lor, în iulie 1966, Boty a murit.

Soțul ei a murit, ulterior, în urma unei hemoragii cerebrale într-o închisoare din SUA, unde era reținut pentru ebrietate. Fiica lor, Boty Goodwin, a murit și ea, în urma unei supradoze de droguri, la o petrecere după încheierea studiilor în artă, la vârsta de 29 de ani.

Fotografie principală: „With love to Jean Paul Belmondo”, 1962, Pauline Boty / Gazelli Art House