Femei în artă – Virginie Demont-Breton, artista progresistă care l-a inspirat pe Van Gogh
Pictorița franceză Virginie Demont-Breton (1859 – 1935) a avut un rol important în integrarea femeilor în lumea artei pe parcursul secolului al XIX-lea. Născută într-o familie de artiști – fiica lui Jules Breton și nepoata lui Félix de Vigne -, ea a condus, alături de soțul său, grupul cunoscut sub numele Wissant, după un sat de pe Coasta de Opal, care a reunit artiști francezi și belgieni între 1890 și 1900.
A expus la Salonul de la Paris încă de la vârsta de 20 de ani, iar mai târziu a primit mai multe medalii și a fost decorată ca Ofițer al Legiunii de Onoare, în 1894, devenind astfel a doua pictoriță, după Rosa Bonheur, care a primit această distincție.
Operele ei au fost admirate de Vincent van Gogh, care a realizat o copie a tabloului ei „Bărbatul este pe mare/ L’homme est en mer”.
Recent, la târgul TEFAF Maastricht, Van Gogh Museum din Amsterdam a cumpărat această lucrare, „L’homme est en mer” (1887 – 1888) fiind acum doar a treia pictură realizată de o femeie aflată în colecția muzeului. Tabloul înfățișând o femeie cu privirea melancolică, ținând în brațe un prunc – probabil dorindu-și cu ardoare întoarcerea bărbatului aflat pe mare –, a fost cumpărat de instituție cu fonduri publice destinate achizițiilor, la un preț cuprins între 500.000 și 1 milion de euro. Vânzarea, care a avut loc în ziua de deschidere a târgului, la 12 martie, a fost intermediată de Gallery 19C din Dallas-Fort Worth, unde lucrarea se afla de 20 de ani într-o colecție privată.
Aparent, pe când se afla în Saint-Rémy, Van Gogh a văzut pictura lui Demont-Breton reprodusă în alb-negru într-o revistă dedicată picturilor din saloanele franceze și a fost atât de inspirat de ea încât a copiat-o. Este una dintre puținele picturi realizate de o artistă despre care se știe că a imitat-o.
L’homme est en mer, 1889, Vincent van Gogh, după Virginie Demont-Breton
Despre această lucrare, Lisa Smit, curatoare a Muzeului Van Gogh, spune: „Van Gogh era un mare admirator al operei tatălui lui Demont-Breton, Jules Breton. Probabil că a văzut mult sentiment în această lucrare. Este sinceră, este autentică. Simți imediat empatie pentru personaj. Este o reprezentare a maternității care nu este idilică”.
Viața comunităților de pe litoral și maternitatea
Virginie Demont-Breton, educată de tatăl ei, care a îndemnat-o să picteze, s-a implicat în activitatea Uniunii Femeilor Pictorițe și Sculptorițe în 1883, pe care a prezidat-o între 1895 și 1901. Datorită eforturilor acesteia, École des Beaux-Arts a devenit accesibilă femeilor în 1896, oferindu-le acces la bibliotecă și la cursuri de perspectivă, anatomie și istoria artei. Un an mai târziu, li s-a permis să susțină examenele de admitere și să urmeze cursuri de pictură și sculptură, iar în 1900 au avut în sfârșit acces la ateliere identice cu cele rezervate bărbaților. În cele din urmă, au putut concura pentru Prix de Rome, începând cu 1903.
Opera ei se caracterizează printr-o paletă de culori sobră și o tematică naturalistă, redată prin figuri academice, monumentale, o viziune stilistică ce îi este îndatorată tatălui ei. În timp ce Jules Breton s-a concentrat asupra vieții rurale din nordul Franței și a pus adesea accentul pe o viziune idealizată a existenței țărănești, Demont-Breton și-a îndreptat atenția către realitățile cotidiene ale comunităților de pe litoral.
Începând din 1880, a călătorit regulat de la reședința sa din Montgeron către satul Wissant. Din 1891, ea și soțul ei, pictorul peisagist Adrien Demont, își petreceau lunile de vară acolo. Viața de zi cu zi a pescarilor și a familiilor lor a devenit o temă centrală a operei sale. Compozițiile ei abordează atât greutățile muncii, cât și subiecte mai intime, inclusiv copii jucându-se pe plajă și scene de viață de familie.
Demont-Breton este renumită în special pentru picturile sale dedicate maternității. Reprezentările puternice ale mamelor subliniază forța, determinarea și prezența protectoare a acestora. De remarcat este faptul că picturile ei dedicate maternității erau adesea realizate la o scară semnificativ mai mare decât celelalte lucrări ale ei, probabil pentru a sublinia importanța și puterea subiectelor sale.
