Ficțiune speculativă despre extincția Balaurului bondoc, la Scânteia+

O nouă instalație performativă inițiată de Nona Inescu, în colaborare cu Adrian Ganea, Jared Marks și Petra Hermanov, este prezentată în seara de 6 decembrie la Scânteia+.  O ficțiune speculativă despre extincție, de-extincție și timp profund, instalația se materializează între orele 19:00 și 22:00 îmbinând video și sculptură cu performance live și sunet.

„Eu, balaur bondoc” vorbește despre legătura ascunsă dintre un dinozaur pitic vechi de 70 de milioane de ani și un baron transilvănean din secolul al XX-lea, într-o poveste parțial biografică, parțial paleontologică, care îmbină știința cu ficțiunea și speculează asupra istoriilor geologice comune.

Platoul erodat din Hațeg, expus vântului și intemperiilor, a fost cândva o insulă tropicală în Marea Tethys. Aici, la începutul anilor 1900, paleontologii au descoperit fosile de dinozauri pitici – precum balaurul bondoc.
Franz Nopcsa, baronul transilvănean fondator al paleobiologiei, a propus teoria care le-ar explica existența: sindromul insular. În ciuda muncii sale revoluționare, Nopcsa rămâne un personaj excentric și aproape uitat.

Îmbinând aceste relatări, narațiunea fragmentată a instalației alternează Cretacicul târziu, începutul secolului trecut și un viitor apropiat amenințător. Două ecrane LED afișează imagini filmate în zona de altitudine din Hațeg: sedimente de culoare roșu-ruginiu, prim-planuri cu licheni și sol, apoi cadre largi care dezvăluie vastitatea peisajului. Apar siluete umane, care se lipesc de pământ și se estompează treptat în stâncă, până când devin una cu formațiunile geologice.

Curatoare este Adriana Blidaru. Performeri sunt Owen Ridley-DeMonick și Eliza Trefaș.