Filme mitice despre furturi de artă

Furturile de opere de artă au inspirat în mod constant cineaștii, care au transformat acest subiect într-un gen în sine. Actrița și regizoarea Jodie Foster pregătește în prezent un lungmetraj inspirat de celebrul furt al „Mona Lisei” de la Luvru în 1911.

Câteva filme mitice centrate pe jafuri magistrale, reale sau fictive, au fost comise de hoți ingenioși.

„Cum să furi un milion” (1966), de William Wyler

În stilul filmului „Charade” (1963), această comedie a anilor ’60 în technicolor a sedus publicul cu intriga sa filmată în întregime la Paris, unde încântătoarea Audrey Hepburn, alături de un gentleman hoț cu un accent britanic interpretat de Peter O’Toole, joacă rolul unei bandite haute couture în rochie neagră și mască de dantelă. Obiectul infracțiunii? O statuetă a lui Venus de Benvenuto Cellini, celebrul sculptor florentin din Renaștere, pe care un director de muzeu parizian a împrumutat-o pentru o expoziție de la un colecționar renumit. Care este, de fapt, un falsificator pe punctul de a fi demascat de o expertiză improvizată a operei. Pentru a-l proteja, fiica sa (Hepburn) decide să o fure împreună cu un șarmant investigator sub acoperire. Episodul furtului implică mai multe trucuri amuzante care vor fi copiate de multe ori, cum ar fi alarma declanșată în mod repetat și cheia furată dintr-o altă cameră cu ajutorul unui magnet.

„Thomas Crown” (1999), de John McTiernan

Realizat în 1999 de John McTiernan, acest remake creativ al unui film cu jafuri cu Steve McQueen și Faye Dunaway, lansat în 1968, începe cu o lovitură senzațională: datorită unei diversiuni inspirate de calul Troian și unei manipulări abile a camerelor termice, un tablou de Claude Monet, „Saint-Georges-Majeur au crepuscule” (1908–1912), este furat de la Metropolitan Museum of Art din Manhattan. Vinovatul? Un om de afaceri bogat în căutare de provocări și senzații tari, interpretat de seducătorul Pierce Brosnan. Trimisă la fața locului, o anchetatoare de asigurări la fel de sexy (Rene Russo) îl suspectează rapid, dar se lasă antrenată într-o aventură care îi va perturba căutarea adevărului. Un joc de-a șoarecele și pisica la fel de distractiv pe cât de improbabil – în special marele final care implică pălării melon în omagiu adus lui Magritte, schimburi de serviete și un fals pictat cu apă pe un original în ulei.

„The Grand Budapest Hotel” (2013), de Wes Anderson

Fiecare cadru din acest film este un tablou virtuos, tipic stilului unic al regizorului Wes Anderson. Alături de Adrien Brody, Tilda Swinton, Bill Murray, Edward Norton și Owen Wilson, Ralph Fiennes îl interpretează pe distinsul domn Gustave, portar al unui improbabil palat roz pierdut în munții unei republici imaginare din Europa de Est în 1932. O bogată clientă a hotelului moare și îi lasă moștenire un tablou: „Băiatul cu mărul”, de un anume Johannes Van Hoytl, o pictură manieristă din Renaștere creată special pentru film de pictorul englez Michael Taylor. Familia defunctei refuzând să i-l înmâneze, el își însușește tabloul cu complicitatea unui tânăr valet imigrant, Zero Moustafa. Și îl înlocuiește (provocând mânia dușmanilor săi) cu un desen de Egon Schiele reprezentând două lesbiene în plină masturbare. Sub acest înveliș, se ascunde o fabulă sumbră și amară despre ascensiunea nazismului, care se pregătește să zdrobească vechea Europă.

„On a volé la Joconde” (1966), de Michel Deville

Pentru această comedie franco-italiană plină de răpiri, deghizări și peripeții extravagante, scenarista Nina Companeez s-a inspirat (de la distanță) din furtul „Giocondei” comis în 1911 de un muncitor italian. În Parisul anului 1910, un hoț de opere de artă și incorigibil Don Juan (George Chakiris, care joacă și în „Les Demoiselles de Rochefort”) se îndrăgostește de celebrul tablou al lui Leonardo, pe care îl fură. Într-un hotel unde cameristele lucrează deghizate în „Mona Lisa”, o tânără care seamănă leit cu muza lui De Vinci (Marina Vlady) îl uimește și îi distrage atenția în timpul fugii sale. Atât de mult încât o răpește și ajunge să returneze opera, preferând-o pe dublura vie. Filmul abordează tema opoziției dintre viață și artă, realitate și iluzie, original și copie, precum și puterea de seducție a artei, care obsedează și hipnotizează.

„The Duke” (2020), de Roger Michell

Lansat în 2022, acest film britanic este cu atât mai savuros cu cât relatează o poveste adevărată. În 1961, Kempton Bunton, un șofer de autobuz în vârstă de 60 de ani (interpretat de Jim Broadbent, alături de talentata Helen Mirren în rolul soției sale), fură „Portretul ducelui de Wellington” (1812-1814), pictat de Francisco de Goya, comițând astfel primul și singurul furt din istoria National Gallery din Londra, fapt pentru care este căutat de toate polițiile din țară. Transformat într-un Robin Hood al vremurilor moderne, acest pensionar inofensiv, cu aspectul unui bunic simpatic, cere o răscumpărare de 140.000 de lire sterline pentru a îmbunătăți viața oamenilor simpli și amenință că va înapoia tabloul numai dacă guvernul va scuti persoanele în vârstă de taxa audiovizuală, permițându-le accesul gratuit la televiziune.

„Le Gendarme de Saint-Tropez” (1964), de Jean Girault

Mutat la Saint-Tropez sub comanda unui plutonier bonom (Michel Galabru), un jandarm zelos, morocănos și reacționar interpretat de Louis de Funès vânează nudistii pe plajă, în timp ce fiica sa Nicole, o adolescentă încântătoare, face tot felul de nebunii cu tinerii din zona în care a reușit să se integreze făcându-i să creadă că tatăl ei este proprietarul unui iaht ancorat în port. În ciuda voinței sale, frumoasa blondă se trezește implicată în furtul unui Rembrandt, furat din Muzeul Annonciade de către acest bogat navigator. Intitulată „La Fille à la tulipe”, această pictură fictivă inspirată dintr-o operă reală a pictorului, „Flora” (1634), nu este decât un pretext pentru o serie de situații hilare. Întotdeauna plăcut, acest imens succes popular descrie, cu patru ani înainte de mai 1968, fracturile generaționale și sociale ale unei Franțe zguduite de eliberarea moravurilor care iau locul vechii ordini morale. Un jaf simbolizat de acest tablou din secolul al XVII-lea, transportat sub soarele Coastei de Azur în portbagajul unui Mustang roșu strălucitor.

„The Maiden Heist”, de Peter Hewitt (2009)

În această comedie americană, trei agenți de securitate în vârstă ai unui muzeu din Boston, interpretați de Morgan Freeman, Christopher Walken și William H. Macy, s-au atașat de operele pe care le păzesc de zeci de ani. Atât de mult încât, atunci când află că acestea vor fi transferate într-un muzeu străin, decid să le fure pentru a le păstra lângă ei. Dar planul lor se transformă într-un dezastru.

„Gambit”, de Ronald Neame (1966)

Un mic escroc (Michael Caine) încearcă să fure un bust antic reprezentând o împărăteasă chineză, care seamănă leit cu soția decedată a bogatului său proprietar. Planul său? Să-l distragă pe milionar cu o sosie a acestei femei (o taximetristă din Hong Kong interpretată de Shirley MacLaine) pentru a fura obiectul păzit de un „ochi electronic ”.

„Jaful secolului”, de Teodora Ana Mihai

Pornind de la informațiile din presă despre cazul exploziv al jafului de la Kunsthal, în anul 2024 fost turnat filmul intitulat „Jaful secolului”, regizat de Teodora Ana Mihai după scenariul scris de Cristian Mungiu.

În dimineața zilei de 16 octombrie 2012, șapte opere de artă valoroase au fost furate de la Kunsthal Rotterdam, devenind principalul subiect al jurnalelor de știri din întreaga lume. La puțină vreme s-a aflat că hoții erau români. Filmul se poate vedea în cinematografele românești.

Regia filmului este semnată de Teodora Ana Mihai, care se află acum la al doilea lungmetraj (după „La Civil”), iar distribuția este alcătuită din Anamaria Vartolomei („L’événement”, „Le Comte de Monte-Cristo”), la primul ei rol în limba română, Ionuț Niculae, Rareș Andrici, Robert Iovan, Macrina Bîrlădeanu, Thomas Ryckewaert, Mike Libanon, Lucian Ifrim și Alexandru Potocean.

Au fost furate: tabloul lui Van Gogh „Still Life with Cornflowers and Carnations”, Harlequin Head” de Pablo Picasso, Paul Gauguin’s „Girl in Front of Open Window” de Paul Gauguin, „Self-Portrait and Freud’s Woman with Eyes Closed”, de Meyer de Haan, „Waterloo Bridge, London” și „Charing Cross Bridge, London” de Claude Monet, „Reading Girl in White and Yellow” de Henri Matisse.