Frida Kahlo și Diego Rivera la MoMA, în primăvara anului 2026
Expoziția „Frida și Diego: Ultimul vis” de la MoMA reunește opere emblematice ale Fridei Kahlo, precum „Self-Portrait with Cropped Hair” și „Fulang-Chang and I”, și ale lui Diego Rivera, printre care „Flower Festival: Feast of Santa Anita” și „Agrarian Leader Zapata”.
În dialog cu o operă prezentată la Metropolitan Opera, expoziția explorează povestea lor de dragoste, angajamentul politic și modelarea modernității mexicane în secolul al XX-lea.
Reunind în primăvara-vara anului 2026 o selecție de opere majore ale Fridei Kahlo (1907-1954) și Diego Rivera (1886-1957), provenite exclusiv din colecțiile muzeului, expoziția este concepută în dialog cu opera omonimă prezentată de Metropolitan Opera. Ea subliniază rezonanțele dintre viețile, imaginația și influența durabilă a acestora în istoria artei mexicane din secolul al XX-lea.
Expoziția, deschisă în perioada 29 martie – 12 septembrie 2026, însoțește crearea operei „El Último Sueño de Frida y Diego” la Met. Împrumutând motivul „ultimului vis”, expoziția revizitează povestea cuplului printr-o lentilă intimă, dar mitică. MoMA l-a invitat pe scenograful și costumierul Jon Bausor, care a conceput decorurile operei, să creeze o expoziție imersivă pentru galerii, transpunând atmosfera teatrală a scenei în spațiul muzeului. Rezultatul promite o călătorie narativă, aproape cinematografică, mai degrabă decât o simplă expunere cronologică a picturilor.
Limbajul pictural al Fridei Kahlo
Expoziția prezintă cinci picturi și un desen ale Fridei Kahlo din colecția MoMA, inclusiv câteva dintre cele mai iconice opere ale sale. Printre acestea se numără „Self-Portrait with Cropped Hair” (1940), în care artista se înfățișează într-un costum bărbătesc, cu foarfeca în mână, înconjurată de șuvițe din părul ei tăiat, și „Fulang-Chang and I” (1937), în care apare alături de maimuța ei de companie, un simbol al tandreții și creativității. Desenul expus, provenind tot din colecția muzeului, extinde explorarea identității, a corpului suferind și a dublului – aspecte cheie ale modului în care Frida Kahlo și-a transformat biografia în limbaj pictural.
Lucrări diverse ale lui Diego Rivera
În dialog cu Frida Kahlo, MoMA prezintă peste o duzină de lucrări ale lui Diego Rivera din colecția sa, reprezentând mai multe etape ale carierei sale.
Printre lucrările importante se numără „Flower Festival: Feast of Santa Anita” (1925), o scenă vibrantă de piață care celebrează viața populară mexicană, și „Agrarian Leader Zapata” (1931), o reprezentare eroică a lui Emiliano Zapata ținând un cal alb – una dintre cele mai faimoase imagini ale Revoluției Mexicane. Alte picturi și lucrări pe hârtie ilustrează angajamentul politic al lui Rivera, adaptarea limbajului muralist la pictura de șevalet și rolul său esențial în modelarea unei arte naționale moderne după Revoluție.
Fotografii și documente cu cei doi artiști
Pentru a îmbogăți narațiunea, MoMA prezintă și portrete fotografice ale Fridei Kahlo și Diego Rivera realizate de figuri marcante ale fotografiei latino-americane din secolul al XX-lea, printre care Lola Alvarez Bravo (1907-1993) și Leo Matiz (1917-1998). Aceste imagini surprind cuplul în studioul lor, în contexte politice sau sociale, și au contribuit la formarea imaginii acum simbol a Fridei Kahlo în rochia ei Tehuana și a lui Diego Rivera ca pictor dedicat. Prin plasarea acestor fotografii alături de picturi și desene, expoziția evidențiază modul în care au fost construite imaginile lor publice și modul în care acestea continuă să rezoneze în cultura vizuală contemporană.
Un dialog scenografic și istoric
Scenografia se inspiră direct din dramaturgia operistică: la fel ca pe scenă, expoziția alternează între perspectivele Fridei Kahlo și ale lui Diego Rivera, dezvăluind viziunile lor asupra iubirii, morții, revoluției și corpului. Operele de artă sunt aranjate pe grupe tematice, mai degrabă decât într-o ordine cronologică strictă – identități și autoportrete, angajament social, Mexicul mitizat, intimitate și durere. Această abordare evidențiază modul în care, dincolo de diferențele stilistice – introspecția simbolică în opera lui Kahlo și frescele sociale monumentale în opera lui Rivera – creațiile lor se completează și se inspiră reciproc.
