Futurism – Istorie, caracteristici și artiști

Futurismul este un curent artistic ca o explozie de energie, un manifest al vitezei și al viitorului. Fondatorii săi au vrut să surprindă forfota prezentului și să o ridice la rang de artă, respingând trecutul și inventând o estetică a dinamismului și a progresului.

Despre futurism

Povestea începe, oficial, în februarie 1909, la Paris. În paginile ziarului Le Figaro, poetul italian Filippo Tommaso Marinetti publica „Manifestul Futurismului”. Tonul manifestului era pasional și provocator, glorificând viteza, forța și mașinile, dar și conflictul și războiul. Trecutul trebuia distrus pentru ca Italia să se elibereze de „cimitirele” muzeelor și să intre în epoca modernității. Deși scena lansării a fost Parisul, ales pentru vizibilitatea sa internațională, adevăratul teren al curentului a fost Italia, unde artiștii milanezi și-au pus în practică ideile.

Alături de Marinetti, care a fost motorul ideologic și promotorul mișcării, un grup de artiști italieni a dat contur vizual noilor principii. În 1910, Umberto Boccioni, Giacomo Balla, Gino Severini, Carlo Carrà și Luigi Russolo au semnat „Manifestul picturii futuriste”, transpunând în culori și forme dinamice ideile lansate de poet. Ei sunt considerați fondatorii artistici ai futurismului, nucleul din care au pornit toate celelalte manifestări.

Atmosfera acelor ani era electrizantă. Au apărut expoziții provocatoare, manifeste distribuite în masă, scandaluri publice și o dorință colectivă de a reinventa arta și societatea. Futurismul s-a răspândit rapid în pictură, sculptură, arhitectură, literatură, muzică și chiar în design, devenind unul dintre cele mai radicale curente de avangardă ale secolului al XX-lea.

Ce este futurismul

Futurismul este un curent artistic și literar al începutului de secol XX, apărut în Italia, care celebra dinamismul, viteza, forța mașinilor și modernitatea vieții urbane. Prin picturi, sculpturi, manifeste și poezii, artiștii au transmis mesajul unei lumi aflate într-o permanentă mișcare, a unei estetici dedicate viitorului și progresului.

Perioada futuristă

Futurismul a luat naștere în 1909 și a avut o intensitate maximă între 1909 și 1916, în plin Prim Război Mondial. În această perioadă futuristă, artiștii au publicat manifeste, au organizat expoziții provocatoare și au dat tonul avangardei europene. După moartea lui Umberto Boccioni și a arhitectului Antonio Sant’Elia în timpul războiului, mișcarea și-a pierdut din forța inițială.

După război, în anii 1920 – 1930, Marinetti a relansat futurismul într-o a doua etapă, cunoscută drept „al doilea futurism”. În această perioadă, curentul s-a apropiat de fascism. Ideile de naționalism, violență și respingerea democrației i-au adus sprijinul lui Mussolini și recunoaștere oficială. Asocierea cu propaganda fascistă a compromis ulterior reputația și moștenirea mișcării futuriste.

Caracteristicile futurismului

• glorificarea vitezei, mișcării și tehnologiei moderne;
• respingerea tradiției;
• tematici: trenuri, automobile, bicicliști, orașe aglomerate, război;
• forme abstracte și dinamice, pentru a surprinde mișcarea și trecerea timpului;
• palete cromatice vii și îndrăznețe, menite să amplifice energia și intensitatea lucrărilor;
• integrarea perspectivelor multiple, pentru a reda simultan mai multe unghiuri ale realității;
• influența cubismului, vizibilă în fragmentarea și geometrizarea formelor;
• accent pe inovație și experiment, prin folosirea unor tehnici noi și a unor medii diverse;
• producerea de manifeste teoretice, distribuite în masă.

Futurismul în pictură

Pictorii futuriști au căutat să redea mișcarea pe pânză. Inspirându-se din cubism și neo-impresionism, ei au folosit suprafețe fragmentate și culori vibrante pentru a reda dinamismul. Exemple: „The City Rises”, de Boccioni, și „The Cyclist”, de Natalia Goncharova.

Futurismul în arhitectură

Arhitectul Antonio Sant’Elia a imaginat orașe ale viitorului, cu zgârie-nori, autostrăzi suspendate și clădiri mecanizate. Manifestul său din 1914 cerea reconstruirea orașelor după modelul tehnologic modern. Deși multe proiecte nu au fost realizate, viziunea lui a anticipat arhitectura Art Deco și stilurile urbane ale secolului al XX-lea.

Futurismul în sculptură

Umberto Boccioni a extins principiile futuriste în sculptură, dorind să surprindă mișcarea în spațiu. „Forme unice de continuitate în spaţiu” (1913) este una dintre cele mai faimoase lucrări, reprezentând corpul uman transformat de viteză, asemenea unei mașini vii.

Futurismul în literatură

Marinetti și alți scriitori futuriști au dezvoltat poezia „parole in libertà” („cuvinte în libertate”), adică eliminarea articolelor și conjuncțiilor, abolirea punctuației și a ordinii logice tradiționale, pentru a reda viteza și haosul modernității. Exemple: „Zang Tumb Tumb” (1914) și experimentele tipografice ale lui Fortunato Depero.

Futurismul în muzică și film

Muzicianul Luigi Russolo a inventat instrumente pentru a produce zgomotele orașului și ale mașinilor, descrise în manifestul „Arta Zgomotelor” (1913). În film, Anton Giulio Bragaglia a realizat pelicula „Thais” (1916), cu decoruri geometrice futuriste ce au influențat expresionismul german.

Artiști celebri futuriști

Sunt cinci figuri reprezentative ale futurismului, pe care le prezentăm în continuare, alături de contribuțiile lor, pe scurt:

• Filippo Tommaso Marinetti – Poetul și fondatorul futurismului, autor al manifestelor, promotor al ideii de „cuvinte în libertate” și al glorificării vitezei și războiului;
• Umberto Boccioni – Liderul vizual al mișcării, a transpus cel mai coerent principiile dinamismului și ale mișcării atât în pictură, cât și în sculptură;
• Giacomo Balla – Artist preocupat de studiul luminii și al mișcării, a introdus în futurism tehnici inspirate de fotografie și știința percepției vizuale;
• Gino Severini – Pictor italian stabilit la Paris, a introdus influența cubistă în futurism. El a fost cel care a orientat curentul către teme de viață urbană, dans și energie socială:
• Antonio Sant’Elia – Arhitect vizionar, autor al „Manifestului Arhitecturii Futuriste”, cu desene ale unor orașe mecanizate.

Futurismul în România

Futurismul a avut și în România un ecou puternic, dar nu s-a dezvoltat într-o mișcare de sine stătătoare. El a pătruns mai ales prin avangardă, în paginile Contimporanul ori Integral, în versurile tăioase ale lui Ion Vinea, Ilarie Voronca și Sașa Pană, în imagistica urbană a lui Victor Brauner ori M. H. Maxy.

Vizita lui Marinetti la București, în 1930, a aprins pentru scurt timp flacăra mașinilor, a vitezei și a orașului modern. Totuși, în spațiul românesc, futurismul s-a contopit cu dada și constructivismul, lăsând mai degrabă o atmosferă de modernitate febrilă decât un program propriu.

Lucrări futuriste celebre

Selecția de mai jos reunește cinci lucrări reprezentative care condensează dinamismul, tehnologia și estetica futuristă:

• „Forme unice de continuitate în spaţiu” (1913), Umberto Boccioni

Această sculptură futuristă este reprezentativă pentru acest curent. Lucrarea transformă corpul uman într-o formă fluidă, modelată de aer și viteză.

• „The city rises” (1910), Umberto Boccioni

Lucrarea prezintă o scenă cu muncitori și cai, exprimând, prin mișcare și culoare, forța transformatoare a progresului industrial. Pictura are 2×3 metri și este frecvent expusă la Muzeul de Artă Modernă din New York.

• „Dinamismul unui câine în lesă” (1912), Giacomo Balla

Prin multiplicarea picioarelor câinelui și a pașilor stăpânei, pictura redă iluzia mișcării, inspirată din cronofotografie.

• „Înmormântarea anarhistului Galli” (1910 – 1911), Carlo Carrà

Pictura este una dramatică și surprinde conflictul dintre muncitori și poliție, folosind fragmentări cubiste și dinamism violent.

• „Trenul blindat în acțiune” (1915), Gino Severini

Lucrarea glorifică tehnologia războiului, prezentând soldați și un tren blindat în plină mișcare.

Concluzii

Despre futurism se poate spune că a fost o mișcare radicală, îndrăzneață și uneori controversată, dar esențială pentru înțelegerea artei moderne. Chiar dacă a fost marcat de excese ideologice și s-a stins odată cu războaiele și cu dispariția fondatorilor, moștenirea lui continuă să inspire. Arta, designul și arhitectura modernă poartă încă amprenta acestui entuziasm pentru viitor și pentru puterea transformatoare a tehnologiei.

Fotografie principală: „The city rises” (1910), Umberto Boccioni