Galbenul emblematic al lui Vincent van Gogh

O vie nuanță de galben – un amestec de galben sulf, galben lămâie pal, auriu – este emblematică pentru creația lui Vincent van Gogh, care, în 1888, îi scria fratelui său, Theo, că aceasta redă cel mai bine răsăritul soarelui și face un contrast perfect cu albastru.

Acum, afinitatea artistului pentru culoarea galben este punctul de plecare pentru o expoziție la muzeul din Amsterdam care îi poartă numele, unde este prezentată – până la 17 mai – nuanța strălucitoare de auriu ca parte a moștenirii lui artistice.

Celebra serie de picturi cu floarea-soarelui a lui Vincent van Gogh, peisajele cu câmpuri de grâu și pălăria din paie care apare în mai multe dintre autoportretele lui au ca element comun această culoare. În perioada petrecută la Arles, artistul a locuit în acum celebra Casă galbenă, pictând atât exteriorul colorat, cât și dormitorul său, compoziția fiind dominată de cadrul galben al patului său.

Expoziția nu explorează doar utilizarea culorii de către Van Gogh, ci aprofundează apariția culorii în opera maeștrilor din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, precum Marc Chagall, Vasili (Wassily) Kandinsky, Hilma af Klint, Paul Signac, Kazimir Malevich și J.M.W. Turner, prezentând o instalație din 2015 a artistului contemporan Olafur Eliasson, extinzând astfel discuția despre galben până în prezent.

Galbenul, la Van Gogh

Galbenul este considerată culoare veselă și optimistă, asociată cu căldura și energia, dar și cu lașitatea. Poate părea bolnăvicios și poate chiar evoca nebunia. „Pentru Van Gogh, soarele este dătător de viață”, spune Edwin Becker, curatorul șef al Muzeului Van Gogh, potrivit artnet.com.

Strălucirea soarelui provensal a animat opera lui în cele 15 luni în care a locuit la Arles, în 1888 și 1889, înainte de a-și lua viața, în iulie 1890. În acea perioadă, considera galbenul „fundamental” în pictura lui și s-a bazat foarte mult pe această culoare.

Martin Bailey, expert în opera lui Van Gogh, a calculat că artistul folosea în medie mai mult de o treime dintr-un tub mare de vopsea galbenă pentru fiecare lucrare finalizată între aprilie 1888 și 1889.

Specialiștii consideră că, la finalul secolului XIX, galbenul era asociat cu modernitatea și decadența. Spre exemplu, una dintre lucrările mai puțin cunoscute din expoziție este „Piles of French Novels”, o natură moartă cu cărți, multe dintre ele având coperta galbenă – un detaliu care avea o semnificație specifică în epoca lui Van Gogh. Se știa că romanele franceze cu coperți galbene aveau un conținut îndrăzneț, adesea cu caracter sexual. Această pictură este datată 1887, deci, înainte ca el să ajungă în Arles. Le fel și „Quinces, Lemons, Pears and Grapes” de la Muzeul Van Gogh, care este expusă și acum în rama originală – pictată de artist, singura care există acum.

Pigmenți sensibili

Odată cu analizele făcute asupra capodoperelor lui, oamenii de știință au concluzionat în 2018 că unele picturi se decolorau. Problema o reprezintă un pigment pe bază de crom folosit în lucrările cu floarea-soarelui care s-a dovedit a fi instabil și predispus la decolorare.
Galbenul s-a întunecat în timp, adăugând o nuanță maro florilor.

Studiul realizat de Universitatea din Anvers și Universitatea Tehnică din Delft a stabilit însă că această schimbare are loc foarte lent.

În plus, muzeele iau măsuri de precauție pentru a conserva aceste opere istorice și pentru a se asigura că pigmentul galben rămâne cât mai fidel viziunii originale a artistului.

Modul în care percepția noastră asupra culorii galben se schimbă în funcție de iluminare și afișare este, de asemenea, un factor care influențează instalația site-specific realizată de Eliasson, „Color Experiment No. 78”. Artistul a agățat 72 de tablouri monocromatice circulare sub lămpi monofrecvențiale care emit doar lumină galbenă. Rezultatul reprezintă o experiență aparte.

Fotografie principală: „Casa galbenă”, de Vincent van Gogh