„Grația maternă”, expoziție de sculptură, pictură și grafică la MNLR
„Grația maternă”, expoziție de sculptură, pictură și grafică a artistului Doru Drăgușin, este vernisată în 14 august la Muzeul Național al Literaturii Române, unde poate fi vizitată până la 12 septembrie, de marți până sâmbătă, în intervalul orar 10:00 – 18:00.
„În «Tratatul vizual de Mariologie», Doru Drăgușin multiplică tematica arhetipală creștin-ortodoxă, cea care o prefigurează pe Maica lui Dumnezeu, în limba greacă Theotokos, în ipostaze dezlănțuite de canoanele tipologiilor stilistice, cum ar fi cea bizantină, și recompune o imagine coerentă în linie și exprimare profundă a trăirii artistice lăsată în slujba eliberatoare a unui flow autentic, identitar, cu care sculptorul român ne-a obișnuit în primele decade ale secolului XXI”, scrie Carmen Emanuela Popa, critic de artă.
Ea continuă: „Imnul smerit închinat uneia dintre figurile cele mai importante din Familia Sfântă – Fecioara Maria, se concentrează asupra portretizării cu mâini, ipostază în care Fiul Său – Iisus copil, în cele mai multe dintre cazuri – întregește discursul superlativ al maternității în reverberații dogmatice și teosofice.
Acest subiect, devenit pregnant în creația sculptorului, ne provoacă la o ipoteză cognitiv-emoțională, și anume la faptul că Doru Drăgușin extrapolează tematica reverenței sub aspect divinologic într-o manieră fulminantă, fără paralelism camaraderesc în arta românească.
Preocupat de surprinderea expresivă, într-o intonație plastică tulburătoare, a celor două momente marcante ale existenței Sfintei Fecioare Maria în planul nostru terestru-uman, Nașterea și Adormirea, artistul demonstrează o totală adeziune întru spirit la spectrul dumnezeirii și, deopotrivă, la accederea (chiar dacă idealistă) către virtutea superlativă – cea a sfințeniei.
Cu specificația că această mare taină – Adormirea – Ridicarea cu trup și suflet la ceruri a Fecioarei Maria (baza fundamentală a mariologiei) este situată în calendarul ortodox înaintea celei dintâi – Nașterea – putem adăuga că tocmai acest aspect al transcendentei îi conferă sculptorului o stare lăuntrică perpetuă, ca un izvor nesecat revelator de noi impresii trasate concav sau în basorelief despre cum i se dezvăluie frumusețea, transpusă apoi din imaterial în materia marmurei, a lemnului sau pe hârtia de desen.
Modelat direct sau indirect de același pământ de sorginte românească precum Brâncuși, Apostu sau Irimescu, Drăgușin se aliniază la sensibilitatea extremă întâlnită și în cazul predecesorilor săi, când ne referim la fundamentalul valorii în creația artistică, dar și la sacralitatea actului artistic în sine. Doru Drăgușin a fost marcat deopotrivă de emularea creației sale pe tema angelografică. Poate una dintre cele mai răvășitoare posturi de comuniune plastică între inspirație și realizare a operei. Îngerii drăgușinieni exaltează în plenitudinea pioșeniei și provoacă inima privitorului la o dezarmare instantanee, la o conectare directă cu planurile superioare ale existenței prin zămislirea unui fior de iubire copleșitoare.
Întrebat, în cadrul unui interviu recent, unde se vede situat în contextul artei contemporane? Doru Drăgușin a răspuns, parafrazând pe mentorul artei moderne – Picasso – că lasă această concluzie în sarcina celor care vor urma, și, am adăuga noi, în slujba paginilor Istoriei Artei universale care nu omit chintesența geniului artistic”.
