Hieronymus Bosch, inspirație pentru muzica rock
Hieronymus Bosch, cunoscut și sub numele de Jérôme Bosch, s-a născut în 1450 în orașul Bois-le-Duc din Flandra, unde a pictat tablouri enigmatice gotice până la moartea sa, în 1516.
În Europa secolelor al XV-lea și al XVI-lea, marcată de crize religioase, Jérôme Bosch a dat dovadă de o inventivitate extraordinară, care încă îi intrigă pe specialiștii în arta primitivă flamandă. Aceste viziuni simbolice au inspirat o serie de artiști suprarealiști, de la Max Ernst la Salvador Dalí, care au găsit în el un teren propice pentru temerile inconștientului.
La cinci secole de la moartea lui, Jérôme Bosch „bântuie” scena muzicii rock. Începând cu anii 1960, imaginile sale despre păcat i-au fascinat pe pionierii genului. A fost o perioadă în care, în lumina istoriei artei, pictorul uitat din Nord era redescoperit.
În primul rând, în 1963, Jim Morrison – care încă nu era liderul trupei The Doors – i-a dedicat o lucrare de studenție lui Jérôme Bosch, susținând că pictorul religios (membru al frăției religioase locale) aparținea unei secte libertare, cea a adamiților, care prevedea dragostea liberă și nuditatea.
Încântat de arta lui Bosch, Morrison a făcut și o referire la acesta cu titlul „Ship of Fools”, trimitere directă la „La Nef des fous”, subiectul unui tablou ulei pe lemn atribuit artistului. Câțiva ani mai târziu, „The Cure of Madness”, o altă lucrare a lui Bosch, a inspirat trupa punk rock Wire să scrie un vers pe albumul lor „The Ideal Copy” – „Master cut the stone out, my name is Lubbert Das” -, citând direct pictura.
Ingrediente pentru rebelii muzicali
O altă capodoperă a lui Bosch planează asupra imaginarului rock, punk, metal și trash – celebrul triptic „Grădina plăcerilor lumești/ The Garden of Earthly Delights”, aflat la Muzeul Prado din Madrid.
Executată în jurul anului 1500, în ultimii ani ai pictorului, lucrarea reprezintă paradisul și iadul, două panouri care încadrează în centru un peisaj luxuriant, Grădina, o probabilă evocare a Pământului înainte de Potop. Sute de personaje se joacă cu creaturi himerice, animale, păsări, cu fructe roșii supradimensionate, toate alcătuind o vastă orgie a simțurilor.
Această decadență, acest mister, această atmosferă supraîncărcată sunt ingrediente de natură să seducă.
În 1969, Deep Purple a fost unul dintre primele grupuri care a împrumutat detalii din „The Garden of Earthly Delights”, transpuse în alb-negru pe coperta albumului omonim. Și nu au fost singurii.
De la hard rock la metal, multe trupe rock și-au bazat identitatea vizuală pe motivele lui Bosch, inclusiv trupa death metal Celtic Frost, care a ales iadul din „Grădină” pentru coperta albumului „Into the Pandemonium” din 1987.
Pentru cel de-al cincilea album, intitulat „Aion” (eternitate, în greaca veche), australienii de la Dead Can Dance au ales un detaliu din panoul central al „Grădinii”, unde doi îndrăgostiți sunt prinși într-o bulă.
Pe lângă reluarea detaliilor, capodopera lui Bosch dă naștere și unor colaje inventive. De exemplu, Ray Manzarek (compozitor și claviaturist al trupei The Doors) a realizat coperta albumului „Carmina Burana” cu figurile lui Bosch și ale colegului său flamand Van Eyck care cântă la chitară și la tobe. Mai recent, pictorul flamand a ajuns în lumea rockului și prin intermediul realității virtuale, într-un videoclip al chitaristului Buckethead.
