Imersiune într-o capodoperă: „Marele val”
Veritabilă „Mona Lisa” a arhipelagului japonez, „Marele val”, o gravură rară și fragilă, a devenit o imagine emblematică în Europa în anii 1850.
În spatele simplității aparente a capodoperei lui Katsushika Hokusai, care face parte din seria „Trente-six vues du mont Fuji/ Treizeci și șase de vederi ale muntelui Fuji”, se ascunde o construcție implacabilă care ne antrenează într-un vârtej de angoasă.
Hokusai reușește să includă privitorul în mijlocul acțiunii, prin plasarea liniei orizontului foarte jos, astfel încât viziunea lui să coincidă cu cea a pescarilor.
Acest mod occidental de reprezentare are, de asemenea, efectul de a crea o adâncime foarte accentuată între prim-planul valului și fundalul muntelui Fuji. În plus, centrul exact al gravurii este și cel al spiralei monumentale spre care converg curbele desenate de mișcarea valurilor.
Spuma monstruoasă
Cu o înălțime de 14 metri, cu spuma sa ramificată în mici mâini cu gheare și cu silueta sa cocoșată, valul pare o ființă supranaturală care se năpustește asupra prăzii sale. Dar este și rodul unei lungi observări a mișcărilor mării, a curbelor sale care generează altele.
Pescarii în pierzanie
Treizeci de pescari aflați în trei bărci fragile luptă pentru viața lor într-un scenariu apocaliptic. Prin acest moment de suspans, Hokusai exprimă fragilitatea existenței în fața unei naturi atotputernice. Rezultatul scenei lasă puține îndoieli. Barca din stânga se ridică deja periculos, iar dimensiunile mici ale bărbaților indică faptul că aceștia sunt doar figuranți sacrificați monstrului acvatic nemilos.
Indiferența lui Fuji
Cu vârful său imaculat, muntele aproape se confundă cu proeminențele albe ale mării. Aici, cel mai înalt vârf al Japoniei, minuscul la orizont, nu poate face față valului în creștere, iar vederea sa nu poate fi o consolare.
Semnătura artistului
În chenarul alb este înscris titlul gravurii: „Treizeci și șase de vederi ale muntelui Fuji/ În largul Kanagawa/ Sub val”, în timp ce, în stânga sa, artistul a semnat: Hokusai aratame Iitsu hitsu, adică „cu pensula lui Hokusai, schimbându-și numele în Iitsu”. De fapt, perioada Iitsu a marcat apogeul artei artistului, care a revoluționat gravurile de peisaje, în special cu această imagine emblematică.
O paletă cromatică redusă
Hokusai a folosit aici doar trei pigmenți. Negrul, bazat pe cerneala indiană, și nuanțele sale de gri sunt utilizate doar pentru a evoca orizontul furtunos. Albastrul de Prusia domină și este folosit în mai multe nuanțe pentru a reprezenta apa, pescarii și baza muntelui Fuji. Galbenul bărcilor și al cerului, oricât de deschis, creează un contrast puternic cu albastrul înconjurător. În ceea ce privește albul spumei și al zăpezii, acesta corespunde hârtiei.
O operă cult
În anii 1850, „Marele val” devenise o imagine emblematică în Europa. Henri Rivière, care deținea o copie a acesteia, s-a inspirat clar din ea în 1892 pentru peisajele sale marine din Bretania, iar Debussy, în 1905, a folosit motivul direct pe coperta partiturii sale „La Mer”. De atunci, „Marele val” a continuat să se răspândească în întreaga lume, infiltrându-se chiar în cultura pop: reinterpretată ca bandă desenată de Lichtenstein, reprodusă la nesfârșit pe produse derivate sau chiar transformată în logo de marca Quiksilver.
