Impresionismul – Istorie, caracteristici și artiști

Impresionismul a adus o explozie de culoare în pictura din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, contrastând cu paleta sobră a picturii academice. Pe atunci, Parisul era în plină efervescență artistică, iar câțiva pictori au dat la o parte regulile învățate în școală, preferând tușele spontane și pictura în aer liber. Ceea ce s-a întâmplat a dus la nașterea unui curent ce avea să revoluționeze arta modernă.

Despre impresionism

La 15 aprilie 1874, treizeci de artiști rebeli refuzați de Salonul Oficial decideau să-și expună lucrările (165 la număr) pe cont propriu, în atelierul fotografului Félix Nadar, pe Boulevard des Capucines din Paris.

Printre participanți se numărau: Claude Monet, Pierre-Auguste Renoir, Edgar Degas, Berthe Morisot, Camille Pissarro, Alfred Sisley și Paul Cézanne. Lucrările lor, realizate în pensulații rapide, culori vibrante și lumini schimbătoare, contrastau puternic cu pictura academică promovată de Salonul Oficial și cu regulile impuse de Académie des Beaux-Arts, care considera că arta trebuie să aibă un rol educativ și moralizator.

Expoziția a fost privită cu scepticism, iar criticul Louis Leroy a ironizat-o, inspirând astfel numele curentului „Impresionism”, din lucrarea lui Monet „Impression, Soleil Levant”. Cu toate acestea, ceea ce la început părea o revoltă artistică a devenit una dintre cele mai influente mișcări din istoria artei.

Ce este impresionismul

Impresionismul este un curent artistic manifestat mai ales în Franța, la început în pictură, iar  apoi în muzică și literatură, marcând desprinderea artei moderne de academismul tradițional.

Sunt două lucruri care fac impresionismul să fie unic: subiectul și tehnica. Pictorii au abandonat atelierele tradiționale, alegând să picteze în aer liber („en plein air”), pentru a surprinde lumina naturală și schimbările atmosferice.

Scenele reprezentate includ: peisaje urbane și rurale, portrete surprinse în viața de zi cu zi și instantanee pictate în culori pure și strălucitoare. În loc să amestece culorile direct pe paletă, impresioniștii le aplicau în tușe rapide, creând contraste cromatice spectaculoase.

Perioada impresionistă

Perioada impresionismului corespunde anilor 1860-1890 și a fost una de profundă transformare artistică și culturală. Într-un Paris aflat în plină modernizare sub conducerea baronului Haussmann, artiștii căutau să surprindă ritmul alert al vieții urbane, dar și frumusețea efemeră a naturii.

De-a lungul celor opt expoziții organizate între 1874 și 1886, impresionismul a fost treptat acceptat, dar artiștii s-au îndreptat spre stiluri diferite. De exemplu, până în 1890, Cézanne explora deja o nouă direcție, marcând începutul postimpresionismului.

Caracteristicile impresionismului

Sunt câteva trăsături care caracterizează arta impresionistă, și anume:

• Captarea momentului efemer: impresionismul pune accent pe instantaneitate, pe surprinderea unui moment trecător, a unei stări de spirit sau a unui peisaj în schimbare;
• Importanța luminii și a atmosferei: în pictură, impresioniștii studiau reflexiile luminii, în timp ce în literatură și muzică s-a pus accent pe crearea unor atmosfere fluide, schimbătoare, delicate, care evocă senzații subtile;
• Subiecte cotidiene și moderne: impresionismul a abandonat temele istorice și mitologice în favoarea vieții de zi cu zi;
• Libertate de expresie și spontaneitate: fie că vorbim de pictură, literatură sau muzică, impresionismul a respins structurile rigide, înlocuindu-le cu o abordare liberă, bazată pe emoție și percepție personală;
• Evitarea contururilor clare și a structurilor bine definite: în pictură, contururile sunt estompate, iar în literatură și muzică impresioniștii au evitat structurile riguroase, preferând descrieri vagi, imagini sugestive și fraze lungi;
• Experimentarea unor tehnici noi: În pictură, s-au folosit culori pure și pensulații rapide, în literatură s-a mizat pe fluxul conștiinței, iar în muzică s-au introdus noi acorduri și armonii neobișnuite.

Impresionismul în pictură

Impresionismul a schimbat fundamental pictura, aducând o abordare nouă asupra luminii, culorii și mișcării. În locul detaliilor precise și al compozițiilor rigide ale academismului, artiștii impresioniști au adoptat pensulații rapide, culori vibrante și scene surprinse spontan.

Claude Monet este considerat unul dintre cei mai importanți lideri ai mișcării, cu lucrări precum „Impresie, răsărit de soare” (1872) și „Nuferii” (1899), unde efectele luminii și reflexiile apei devin elemente centrale.

Impresioniștii au renunțat la negrul tradițional, folosind umbre colorate și contraste puternice, inspirate de natura înconjurătoare. Prin pictura „en plein air” și explorarea modului în care lumina modifică formele și culorile, ei au creat o nouă viziune asupra artei.

Dacă vrei să vezi laolaltă numeroase opere impresioniste, trebuie să vizitezi Muzeul Orsay, unde se află cel mai mare număr al acestora.

Impresionismul în muzică

Dacă în pictură impresionismul a adus lumină, culoare și mișcare, în muzică el a transformat armonia, forma și expresia emoțională. Claude Debussy este considerat părintele impresionismului muzical. Deși respingea eticheta de „impresionist”, limbajul său muzical evocă aceeași atmosferă efemeră și senzorială pe care pictorii impresioniști o redau pe pânză.

În locul frazelor melodice tradiționale, Debussy folosea armonii inedite și game modale, explorând noi posibilități tonale. Lucrări precum „Lumina lunii” sau „Preludiu la după-amiaza unui faun” surprind stări de spirit delicate, cu forme fluide și structuri care par să se dizolve în timp.

Impresionismul în literatură

Impresionismul literar a apărut ca reacție împotriva naturalismului, considerat prea descriptiv și rigid, și s-a concentrat pe percepții subiective, senzații efemere și emoții, în locul detaliilor obiective.

În literatura germană, mișcarea a fost reprezentată de scriitori precum: Arthur Schnitzler, Hugo von Hofmannsthal și Rainer Maria Rilke, care au experimentat cu forme scurte: poezie lirică, proză scurtă și piese de teatru într-un act, pentru a surprinde stări de spirit trecătoare.

În Franța, impresionismul literar s-a apropiat mai mult de simbolism, după cum vedem la Marcel Proust, care în opera „În căutarea timpului pierdut” a transformat memoria și senzațiile în elemente centrale ale narațiunii.

Artiști impresioniști celebri

Artiști care au avut o contribuție importantă la acest curent:

• Claude Monet este un fel de superstar al impresionismului. Era un pictor inspirat și cunoștea pe toată lumea, ceea ce l-a propulsat drept un reprezentant de marcă al curentului;
• Pierre-Auguste Renoir a fost prieten cu Monet. Îi plăcea să picteze pe malul Senei și a realizat peste 4000 de lucrări de artă, mai multe decât lucrările prietenilor săi la un loc (Monet, Cézanne și Degas);
• Edgar Degas a fost un personaj controversat, despre care se spunea că ura florile, femeile sau pictura în aer liber. A fost însă un artist apreciat și un colecționar pasionat;
• Camille Pissarro a fost cel mai în vârstă din grupul impresioniștilor și profesorul lui Gauguin și Cézanne. A pictat peisaje rurale și scene ale vieții cotidiene, fiind singurul artist care a expus la toate cele opt expoziții impresioniste;
• Paul Cézanne a început ca impresionist, dar a deschis calea spre postimpresionism, experimentând cu structura formelor;
• Berthe Morisot a fost marea doamnă a impresionismului, prezentă la toate expozițiile și evenimentele, fiind apreciată și respectată de semenii săi.

Artiști români impresioniști

Impresionismul s-a manifestat și pe plaiurile mioritice, unde câțiva pictori români sunt considerați exponenți de seamă ai acestui curent artistic:

• Nicolae Grigorescu – a avut un rol esențial în evoluția picturii românești, făcând tranziția de la arta academistă la realism și impresionism, influențat de Școala de la Barbizon;
• Ștefan Luchian – a fost influențat de impresionism, prin utilizarea luminii și culorii vibrante, efectele de transparență și abordarea peisajului într-o manieră spontană;
• Gheorghe Petrașcu – deși a evoluat spre un stil personal, la începutul carierei sale a fost influențat de impresionism, mai ales în peisajele și naturile statice;
• Aurel Băeșu a fost un pictor impresionist român, cunoscut pentru peisajele și portretele sale, influențate de Nicolae Grigorescu;
• Ion Theodorescu-Sion – inițial impresionist, a experimentat diverse stiluri moderne, dar a rămas cunoscut pentru reprezentările vieții țărănești și peisajelor rurale.

Celebre lucrări impresioniste

În continuare, prezentăm câteva dintre cele mai cunoscute lucrări impresioniste:

„Impresie, răsărit de soare” (1872) – Claude Monet

Această pictură a dat numele întregului curent impresionist, criticii considerând la acea vreme că lucrările lui Monet sunt mai degrabă „impresii”, și nu lucrări de artă. În acest tablou, care a fost expus în celebra expoziție din 1874, Monet redă portul Le Havre la răsărit, cu tușe rapide și o atmosferă difuză.

„Dejunul pe iarbă” (1863) – Édouard Manet

Deși Manet nu era un impresionist în adevăratul sens al cuvântului, lucrarea sa a influențat profund acest curent. Pictura prezintă o scenă controversată: o femeie dezbrăcată alături de doi bărbați îmbrăcați. Contrastul între lumină și umbră, alături de spontaneitatea compoziției au fost revoluționare pentru arta acelui secol.

„Leagănul” (1872) – Berthe Morisot

Berthe Morisot a fost una dintre cele trei mari doamne ale impresionismului (alături de Mary Cassatt și Marie Bracquemond). Lucrarea „Leagănul” a fost expusă alături de „Impresia” lui Monet la prima expoziție impresionistă din 1874 și a primit laude pentru „grația feminină”.

„Balul de la Moulin de la Galette” (1876) – Pierre-Auguste Renoir

Acesta este unul dintre cele mai vibrante tablouri impresioniste, redând o petrecere într-o sală de dans în aer liber. Lumina filtrată printre frunzele copacilor creează o atmosferă caldă și dinamică. Lucrarea a fost prezentată la cea de-a treia expoziție impresionistă, din anul 1877.

 „Balerinele” (diferite tablouri, 1870-1890) – Edgar Degas

Degas a studiat mișcarea și postura balerinelor în diferite ipostaze. Picturile sale surprind repetițiile din culise, punând accent pe mișcare și lumină. Tușele rapide și delicate conferă o senzație de spontaneitate și naturalețe, tipică stilului impresionist.

„Femeie cu umbrelă de soare” (1875) – Claude Monet

Această lucrare îi înfățișează pe soția lui Monet și pe fiul lor, pe un deal din Argenteuil. Pictorul a folosit tușe rapide și vibrante pe cer și pământ, pentru a crea senzația de vânt, iar faldurile rochiei albe și panglicile bonetei redau dinamismul și candoarea momentului.

„Fetiță într-un fotoliu albastru” (1878) – Mary Cassatt

Mary Cassatt a fost unul dintre pionierii artei moderne, chiar dacă nu este la fel de cunoscută ca alți impresioniști. Această lucrare, realizată în ulei pe pânză, este una dintre cele mai de succes ale sale, în care se remarcă influența profesorului său, Degas, dar și senzația de libertate specifică impresioniștilor.

Concluzii

Ce trebuie reținut despre impresionism este că a revoluționat lumea artei prin abordarea inovatoare a luminii, culorii și mișcării. Artiștii acestui curent au renunțat la contururile rigide și la temele academice, alegând să redea realitatea așa cum era percepută în momentul respectiv.

Deși inițial contestat, impresionismul a influențat profund arta modernă și a deschis calea pentru numeroase alte stiluri. Astăzi, lucrările impresioniste continuă să fascineze demonstrând că frumusețea clipei este una dintre cele mai puternice surse de inspirație.

Fotografie principală: „Impresie, răsărit de soare”, de Claude Monet