Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
INTERVIU – Alex Manea și arta conceptuală: Mesajul trebuie să emoționeze. Dacă el ajunge la spectator și îl face să reacționeze, mi-am îndeplinit scopul

INTERVIU – Alex Manea și arta conceptuală: Mesajul trebuie să emoționeze. Dacă el ajunge la spectator și îl face să reacționeze, mi-am îndeplinit scopul

Alex Manea, emergent în zona artei conceptuale, propune în expoziția „Rămășițele zilei/ The Remains of the Day”, care va fi deschisă pe 31 martie la ETAJ artist-run space, o cercetare asupra subiectelor sociale care i-au atras atenția în ultimii trei ani. Este, practic, un îndemn la reflecție. Excluzând zona politică, el se concentrează pe problemele cu care oamenii se confruntă zi de zi.

„E multă artă superficială azi, care duce spre consumerism. Sunt subiecte volatile. Sunt chestiuni care iau naștere atât de rapid și tot așa dispar. Eu încerc să vorbesc despre lucruri care contează, care te pot atrage și peste 100 de ani”, spune artistul într-un interviu acordat curatorial.ro.

alex manea, panotare expo

Expoziţia de la ETAJ cuprinde lucrări din domeniul picturii, asamblajului, instalației și artei video. Artistul pornește de la subiectele de primă pagină din presă, le prezintă în forme intrigante și convingătoare din punct de vedere estetic şi fiecare lucrare are menirea de a împinge privitorul spre reacție și reflecție asupra poziției sale în raport cu lumea.

Cum îți alegi subiectele pe care le transpui în arta ta?

Alex Manea: La mine e simplu. Am două direcții principale. Una se bazează pe tot ce ne încoonjoară, toate evenimentele majore sociale, culturale, mă inspir din cele mai mari publicații, din articolele televiziunilor. A doua direcție ar fi tot ce ține de mine. Încerc să fac o balanță: să vorbesc și despre ce e în jurul meu și mă afectează sau nu, și despre ce ține de mine, personal – ce trăiesc, ce simt, ce văd, ce mă inspiră.

Având drept suport pictura, desenul, asamblaje și instalații, fiecare lucrare se pretează unui anumit tip de mediu?

Alex Manea: Nu neapărat. Nu aleg modalitatea în care mă exprim în funcție de tema pe care o am. Eu lucrez foarte divers. Cum ai zis: folosesc și pictură, și asamblaj, și desen, folosesc orice modalitate prin care mă pot exprima artistic și care există în ziua de azi și o pot folosi. Plec de la niște teme, desigur. Spre exemplu, cea mai recentă expoziție pe care am avut-o a fost una legată de mine, mai exact am înregistrat toate cuvintele pe care le-am spus într-o zi și le-am transcris în lucrări. Expoziția care urmează la ETAJ se referă la subiectele de interes major.

Care ar fi ele?

Alex Manea: Oricare. Deschid publicațiile, mă uit mai ales pe prima pagină și aleg ce mă inspiră – mai mult, ce cred eu că ar merita relatat din partea mea. Cumva, continui munca jurnaliștilor, să zic.

Bănuiesc că ai inclus pandemia.

Alex Manea: Da, nu am multe lucrări despre asta.

Ai abordat și subiecte recente?

Alex Manea: Da. O singură lucrare din expoziție a fost finalizată anul acesta, restul sunt din 2020 – 2021. În ele poate fi observată predictibilitatea știrilor. Multe sunt legate de războaie, foamete, neputință, clipe pe care le trăim și acum. Războaie au fost întotdeauna, dar parcă nu ieșim din subiectele astea. Jurnaliștii se leagă foarte mult de ele. Zi după zi, aceleași subiecte. Multe sunt de rău. Sunt foarte puțin prezentate subiecte de bine. Eu încerc să le includ și pe astea, dar cumva le fac și ei să nu pară atât de atractive și mă influențează într-un fel și pe mine. Eu încerc să vorbesc și despre situațiile despre care consider eu că merită mai mult să fie relatate decât cum vor ei să își atingă publicul, ratingul. Pe mine nu mă interesează asta, ci să relatez ce cred eu că trebuie mai mult. De exemplu, la un moment dat, mă inspiram din New York Times și el are două secțiuni – cea americană și cea internațională. În secțiunea americană, zi după zi, pe prima pagină era președintele Donald Trump. Ce a zis, ce a făcut. Lucruri care pe mine nu mă interesau și cred că nici pe multă altă lume. În fiecare zi să vorbim despre Donald Trump… asta era o serie proastă pe care aș fi putut să o fac. O serie de lucrări despre Donald Trump. Bine că nu am făcut.

Ce alte subiecte ai mai evitat?

Alex Manea: Evit, în general, tot ce ține de politică, mai ales la noi. O ciorbă inutilă. Eu fac artă conceptuală, minimalistă. Nu poți să te uiți la ea, ca la un peisaj, și să te emoționeze. Trebuie să te emoționeze mesajul ei. Asta caut. Caut ca mesajul de la care plec să emoționeze spectatorul. În primul rând, mesajul trebuie să te atingă.

Fiecare percepe în felul lui, dar tu ce anume vrei să ajungă la privitor?

Alex Manea: Subiectul este important. Dacă el ajunge la spectator și îl face să reacționeze, atunci mi-am îndeplinit scopul. A venit cineva la mine în atelier și i-am dat exemplu lucrarea „Aer”, în care vorbeam despre cum se degradează calitatea aerului la nivel mondial. A doua oară când a venit la atelier mi-a spus că a cumpărat un purificator de aer, în urma discuției și a lucrării, cumva. Cam asta e – omul poate să reacționeze într-un fel. Îl pune pe gânduri și îl împinge să ia o decizie.

alex manea lucrari

E o convingere a ta că artiștii au responsabilitatea de a lua atitudine?

Alex Manea: Sigur, mai ales în ziua de azi când se întâmplă atâtea lucruri. Mulți nu știu despre ele. Mulți sunt ca mine, nu se uită la televizor, și fie află din alt tip de abordări, fie nu știu. Și mai este ceva: e și multă artă superficială azi, care duce spre consumerism. Sunt subiecte volatile. Sunt chestiuni care iau naștere atât de rapid și tot așa dispar. Eu încerc să vorbesc despre lucruri care contează, care te pot atrage și peste 100 de ani. O să vezi o lucrare și știi că acum 100 de ani a fost foamete sau Covid sau războiul din Ucraina. Dacă eu aș fi vorbit despre o melodie la modă acum, care într-o lună nu mai e la modă, nu văd cu ce m-aș ajuta pe mine sau publicul.

Din punct de vedere al artistului, ce transmite el nu ar putea fi tot o formă de manipulare?

Alex Manea: Ar putea fi. Dacă ai pleca de la asta. Cum spuneam: foarte rar, aproape deloc, vorbesc despre politică. Pentru că ar însemna automat să intru într-o sferă de manipulare. Vorbesc despre lucruri care oricum se întâmplă, le-au relatat și alții înaintea mea, iar eu nu le relatez agresiv. Am publicul meu, el mă urmărește și își trage singur concluziile. De exemplu, am acum o lucrare pe care scrie „Invasion”. Eu nu spun invazia e rea, doar spun că există. Nu cred că manipulez în vreun fel. Lucrările le poți vedea, dar trebuie să le explic mai întâi. Mai ales la arta conceptuală. Mulți zic: arta nu trebuie explicată. Corect. Un anumit gen de artă. Dar asta conceptuală, dacă nu e explicată, nu are niciun sens, că d-aia îi spune conceptuală. Pleacă de la un concept. Fără concept nu mai e nimic. Sunt mulți care fac artă conceptuală și spun la final: „Ia uite, pietrele astea pe care le-am înșirat pe jos ar putea reprezenta oamenii căzuți la datorie în Ucraina”. Dar nu au plecat de la asta – să spună „vreau să reprezint oamenii căzuți la datorie în Ucraina, hai să îi număr și să pun atâtea pietre în locul lor”. Mă rog, astea sunt chestiuni mai de culise, ca să zic.

De culise, dar necesare. Cred că privitorul are nevoie de explicații în astfel de expoziții.

Alex Manea: Da. Mai e o chestiune. De exemplu, lucrările mele din această expoziție apar acolo, expoziția are un text care explică în mare ce am vrut eu să spun în ele, dar fiecare în parte are altă explicație. Acum nu poți veni cu explicație la fiecare lucrare în parte. De asta e important, la arta conceptuală, să cunoști artistul, dacă ești cu adevărat interesat de arta cuiva. Dacă te interesează o lucrare, trebuie să îl întrebi direct pe el. Tu poți să îți imaginezi ce a vrut el să spună, dar până nu îți explică el exact, e greu să înțelegi.

În afară de vernisaj, când ai putea fi găsit să dai explicații?

Alex Manea: Oricând. Eu sunt disponibil. Poate veni la atelierul meu de la Timpuri Noi, în zona Nerva Traian, oricine e interesat. Am mereu musafiri în atelier și primesc în continuare. Publicul specialist e foarte restrâns. Publicul se formează. Vorbeam despre textele de prezentare… Intri într-o expoziție, nu prea înțelegi ce e acolo și citești textul sperând că vei fi lămurit cât de cât, măcar per ansamblu. Și citești un text pentru care, cu siguranță, s-a stat mai mult pe DEX decât pe inspirație și nu înțelegi nimic. Cred că mulți încearcă așa să mascheze niște lipsuri sau nu știu cum să le spun, printr-un text care pare simandicos, care te face și pe tine să te simți prost, pentru că tu nu ai DEX-ul în față. El, când a făcut textul, sută la sută a stat cu DEX-ul în față, că n-ai de unde să… sunt niște cuvinte pe care nu le folosește un om obișnuit în viața de zi cu zi. Te face să te simți vinovat tu, ca privitor, când nu e deloc vina ta. Din contră, tu ar trebui să înțelegi ce e acolo.

În felul ăsta se și pierde din publicul potențial.

Alex Manea: Asta mă deranjează și pe mine. Lumea asociază. Normal. Toți o facem. Intri într-o expoziție și ai de-a face cu lucrări și explicații despre care vorbeam mai devreme, insuficiente sau deloc. Textul e și el cum e făcut, apoi lumea pune o etichetă: „Nu mă mai duc și la Manea la expoziție, care e tot artă conceptuală, că o să pățesc același lucru”. Deși poate nu e așa și vreau să cred că sigur nu e așa. Dar asta se întâmplă și ne face un deserviciu celor dintre noi care chiar încercăm să ajutăm publicul, nu să îl încurcăm.

alex manea, expo

Ca artist, care a fost expoziția care te-a marcat?

Alex Manea: A fost o expoziție colectivă, la Londra. Acolo am mers prima dată. Eram la început și nu prea știam cum se procedează. Am fost așa de încântat, că mi-am luat pânzele și sasiurile cu mine în avion. Așa mi-a fost cel mai ușor, oricum voiam să fiu acolo fizic. Galeria era aflată în Mayfair, poate cel mai important cartier artistic din lume, și am avut și lucrările mele în vitrină. Atunci am știut că asta vreau să fac până la sfârșit.

Când se întâmpla asta?

Alex Manea: În 2019, la final. Am foarte puțin timp de când m-am apucat serios de treabă.

Ce te-a determinat, ce te-a influențat să vrei să faci artă?

Alex Manea: Până în 2015, nu am avut tangență cu arta și aveam un stil de viață foarte haotic. Făceam de toate, ce îmi trecea prin cap făceam. La un moment dat, am văzut un film în care actorul principal juca rolul unui pictor. Și mi-am zis că are cam aceleași preocupări ca mine. Avea stilul meu de viață, numai că eu nu eram pictor. Mi-am spus să încerc și asta. Am încercat, mi-a plăcut.

Ce film era?

Alex Manea: „Vicky Cristina Barcelona”. De atunci am dezvoltat o adevărată obsesie pentru filme. Am o foarte mare colecție de filme despre artă, artiști reali și fictivi.

Fotografii publicate prin amabilitatea artistului Alex Manea