INTERVIU – Deniz Constantin: Lecția istorică a fost învățată insuficient

Deniz Constantin vorbește într-un interviu acordat curatorial despre cea mai nouă expoziția a lui, inttitulată „România – Nebunia”, despre ce a inspirat cele mai noi lucrări și cum a colaborat cu galeristul și curatorul Dan Popescu și despre arta ca instrument de activism, de reflecție și de vindecare.

„România – Nebunia”, cu lucrări noi ale artistului aflat la prima colaborare cu Dan Popescu, este deschisă în imobilul din strada Intrarea Bitolia 40, unde el își are atelierul, și poate fi vizitată oricând până în luna martie 2026, cu telefon în prealabil la 0751233399.

Expoziția este alcătuită din trei părți – fiecare redată pe un nivel al casei: monștrii-zei, reacția față de rumoarea prezentului, unde fascismul planează ca o anticameră a apocalipsei, și, în atelier, miza devine frumusețea.

Ce consideri că ți-a oferit libertatea de a fi autodidact și ce dificultăți ai întâmpinat?

Deniz Constantin: Pofta de experimentare, coroborată cu lipsa de frică, pe care mi-am impus-o de la bun început. Cea mai mare dificultate a fost să învăț desenul, cu care mă mai lupt și astăzi, dar din greșeli și accidente se face ciorba bună, am observat.

Cum ai ajuns să colaborezi cu Dan Popescu pentru această expoziție?

Deniz Constantin: Pe Dan îl știam din online și, deși mă întâlnisem de două ori cu el, a ezitat să mă ia în serios până nu am dovedit testul timpului, adică că mă voi ține de pictură așa cum m-am ținut. Îl tachinam des, l-am și pictat în nu mai puțin de șapte lucrări, îl declarăm dușmanul meu, mai mult în joacă, el îmi arată semne obscene ceea ce mă împingea să îl pictez și mai mult, tot așa cu umor. După expoziția „Das Kapital” de la finele lui 2024, a venit la mine la galerie și mi-a zis să punem pe picioare un show.

Cum a fost procesul de curatoriere: ți-a influențat viziunea, selecția lucrărilor sau modul de prezentare?

Deniz Constantin: A fost destul de lin. Eu, în mod normal, dacă nu am fi intrat cu toții în coșmarul fascist care încă ne bântuie, aș fi ales să pictez chestii frumoase. Dar așa, sub imperiul anxietății, am pictat de toate, iar Dan a știut să trieze și să structureze prin lucrări, să îmi dea positive reinforcement acolo unde era cazul.

Care este mesajul principal pe care vrei să îl transmiți publicului prin această expoziție?

Deniz Constantin: Că fascismul este periculos, pe scurt, pentru că ne abate de la calea personală, pentru că el constituie o amenințare existențială.

Ce aspecte ale situației geopolitice actuale te-au motivat să creezi aceste lucrări?

Deniz Constantin: Anvergura și creșterea fascismului pretutindeni. Aditia de elemente tehnologice (algoritmti, supraveghere) îl pot face extrem de periculos. Răstălmăcirea unor adevăruri, exploatarea sensibilităților oamenilor, de asemenea. Partea și mai periculoasă este că nu văd ce măsuri ar putea fi instituite să ne protejăm de asemenea exploatare, exceptând educația de calitate pe care însă nu o văd cu ochi buni: oamenii sunt din ce în ce mai inculți, capacitatea de atenție a oamenilor e din ce în ce mai mică. Apoi, eu am trăit niște clipe de groază când am fost hărțuit de o grupare fascistă în țări exotice, am văzut, fără să fiu paranoic, cum formau propria tabăra „suveranistă” în Thailanda, cu copii suedezi. Pe urmă am înțeles că acesta este un trend general, în care stânga devine anatemizată, violența devine metodă, iar progresiștii devin dușmani.

Ai perceput tema fascismului că pe un avertisment, o reflecție sau o lecție istorică reinterpretată prin artă?

Deniz Constantin: Cred că mai ales un avertisment. Cred că fascismul este o socialdemocratie eșuată, în care nevoile oamenilor de demnitate, echitate și apartenență nu sunt suficient acoperite. Mai cred că lecția istorică a fost învățată insuficient, ba chiar oamenii de rând își imaginează că fascismul a fost cândva, nu se regăsesc în el în formă lui contemporană chiar dacă cochetează cu el.

În opinia ta, ce elemente din societatea actuală sugerează o revenire — explicită sau subtilă — a unor tendințe autoritare sau extremiste?

Deniz Constantin: Listele negre m-au speriat cel mai tare. Apoi cocktailul de a găși dușmani și a recurge la amenințări la adresa lor mi se pare unul deosebit de periculos. Mă refer aici la George Simion, care i-a amenințat pe toți cei care nu au votat cu el. Metodele de supraveghere contemporane îți permit să profilezi dușmani politici și nu este de neimaginat că aceștia vor fi persecutați îndată ce fascismul intră în etapa în care se instalează la putere.

Consideri arta un instrument de activism, de reflecție sau de vindecare?

Deniz Constantin: Bună întrebare. Cred că toate trei laolaltă, dar nu aș șți să dezvolt în ce ordine, însă cred că funcția ei terapeutică primează atât pentru privitor, cât și pentru artist.

Cum reacționează publicul la lucrările tale? Te surprind interpretările oamenilor?

Deniz Constantin: Nu știu cum reacționează de multe ori, exceptând reacțiile pozitive, dar mi-ar plăcea să se regăsească într-un sentiment deopotrivă familiar și străin, dacă se poate. De multe ori se bucură la culori, ceea ce mă bucură și pe mine.

Ce rol consideri că are memoria istorică în arta contemporană?

Deniz Constantin: La asta nu mă pricep. Eu pictez că să mă descarc.

Vezi această direcție tematică drept una de durată pentru tine sau o reacție punctuală la prezent?

Deniz Constantin: Nu știu. Atâta timp cât fascismul constituie o amenințare existențială, eu voi continuă să pictez (și) despre el. Dar mi-ar plăcea să mă încerc mai mult în subiecte mai frumoase.

Ce proiecte viitoare ai și cum ți-ai dori să evolueze dialogul dintre artă ta și contextul global?

Deniz Constantin: Aș vrea să pictez „Flori, Fete & Băieți. Și mașini”. Apoi, aș vrea să organizez o trilogie despre alți marginali – copii cu risc de abandon școlar, foști condamnați, oameni în îngrijire paleativă și să pictez împreună cu ei. Aș vrea să fac multe lucruri, tot ce sper este să existe stabilitate politică și să nu sucombam barbarismului.

Fotografii publicate de curatorial prin amabilitatea artistului