INTERVIU – Fotograf și curator: „Fotografia, din secunda în care intri în galerie, este un obiect de artă în sine”

Raluca Mărgescu, fotograf, și Sorin Florea, fotograf și curator, vorbesc într-un interviu acordat curatorial.ro despre expoziția „The Space Inside is Monitored”, deschisă la IsThisArt? Gallery de la Centrul de Resurse în Fotografie, despre statutul artistului vizual, despre expunerea lui în social media și frustrările născute de fotografia de modă.

Raluca Mărgescu (Ruuca) a studiat Foto-video la Timișoara și a obținut un masterat în același domeniu la București. Anterior expoziției de la București, ea a expus la Foxall Studios din Londra și la Galeria Jecza din Timișoara.

Expoziția ei de la CdRF pune accentul pe o imagine poetică ca o reprezentare mai directă a sinelui interior, după cum spune curatorul.

„The Space Inside is Monitored” poate fi vizitată la galeria IsThisArt? până spre finalul lunii noiembrie, de luni până duminică, între orele 08:00 și 20:00.

Cum v-ați cunoscut și cum a luat formă această expoziție?

Sorin Florea: Văzusem contul ei de Instagram și mi-a plăcut foarte mult. Prin fotograful Adi Bulboacă, am luat legătura cu Ruuca. I-am zis că aș vrea să facem o expoziție împreună. Nu văzusem toate lucrările ei, dar aveam senzația că va ieși ceva bine.

Înțeleg că proiectul a pornit din Londra, ce locuri regăsim în fotografiile expuse?

Ruuca: Am plecat cu intenția de a mă muta acolo, doar că nu am primit viza și, de atunci, am călătorit. Doar două imagini de aici sunt făcute în Londra, în rest, sunt de pe parcursul meu de a-mi căuta locul – Paris, Marsilia, Islanda, Arles, Lanzarote, Malta – iar una este chiar din București, cea în care apare textul ce dă titlul expoziției. A fost un proiect care a pornit firesc. Mi-am dat seama în timp că eu fac niște imagini ce au legătură cu mine și cu amintirile mele. E un proiect mult mai mare de atât.

Ți-ai găsit locul?

Ruuca: Nu încă, îl caut încă și cred că o să dureze foarte mult. Cred că accept faptul că poate nu o să îl găsesc vreodată.

Sorin Florea: Îl găsești sau îl accepți la un moment dat?

Ruuca: Cred că o să fiu într-o căutare toată viața. Dar mi-am asumat asta. Așa sunt de mică, nu am stare. De la 17 ani am plecat de acasă și de atunci sunt tot pe drumuri. Îmi place asta.

Care este următoarea destinație?

Ruuca: Paris, unde merg și pentru Paris Photo și pentru niște întâlniri legate de muncă. Inițial, nu m-am simțit bine primită acolo, apoi am stat într-un cartier multicultural și m-am simțit mai inclusă, iar acum îi mai dau o șansă.

Când și cum ai început să faci fotografie? Cum ai ajuns să faci fotografie de modă?

Ruuca: M-am apucat de fotografie pe la 13 ani, după ce am primit un aparat de la părinții mei. M-a ajutat mult să explorez. Domeniul modei nu era unul vizat de mine, eu voiam să fiu un fotograf National Geographic, dar după ce am terminat facultatea nu prea aveam variante de a câștiga bani. Chiar în perioada aia am cunoscut pe cineva care începea să facă styling și, ușor, am început să construim portofoliu în zona de modă. Și acum îmi câștig existența din asta.

Între cele două domenii, unde te simți mai confortabil?

Ruuca: E clar că în zona documentară, pe care am redescoperit-o curând. Acum opt ani am început să lucrez în industria de modă și m-am cam pierdut printre proiectele comerciale. Imagini pe lângă domeniul comercial am făcut mereu, dar pot să spun că acum le fac cu un anumit scop. Fotografia de modă cred că va rămâne, deși în ultima perioadă am început să am probleme din punct de vedere etic. Nu este tocmai ce vreau eu să transmit. Vreau să lucrez și la mesajul pe care îl transmit prin fotografia de modă. Accesez o zonă despre care nu pot să spun că mi-a făcut foarte bine, ca fată crescând cu revistele de beauty. Mesajul pe care îl luam de acolo nu era neapărat sănătos. Aș vrea să continui, dar să o fac în termeni mai aproape de principiile mele.

Îți vine mai ușor să regizezi o scenă din viață sau să o surprinzi?

Ruuca: Să o surprind și să îi caut sensul dublu. Chiar și în fotografia de modă nu pornesc cu o idee prestabilită, întotdeauna mă las inspirată de moment, de platou, de oamenii care sunt acolo, de model – e foarte important să comunic cu modelul. De acolo construiesc și atunci încep să regizez.

Ai un obiectiv privind munca ta în domeniul modei?

Ruuca: În linii mari, îmi doresc mult să accesez și să transpun o imagine care să fie accesibilă. Aici mă refer la naturalețe, la foarte puțin Photoshop, la ceva în care ar putea orice fetiță din țara asta să se regăsească și să nu îi creeze frustrări, frustrări pe care eu le-am avut. Nu vreau să dau mesajul ăsta mai departe.

Vei continua proiectul prezentat la IsThisArt?

Ruuca: Am impresia că îl voi duce toată viața, ceea ce mă bucură mult. Sunt foarte curioasă să văd unde o să ducă.

De ce să vină oamenii să vadă această expoziție?

Sorin Florea: Ar trebui să vină să o vadă, să o privească suficient de atent cât să înțeleagă viața interioară a Ruucăi. Spațiul din interiorul ei e cel monitorizat și pe care continuă să îl monitorizeze. Este o expoziție de care eu sunt foarte mândru. Fotografiile redau elemente mici pe care le vezi zilnic, dar pe care fiecare le vede altfel. Dacă le privești câteva minute, începi să găsești puncte cu care vibrezi și pe care să le recunoști în tine, îți creezi propriul univers. Fotografia, din secunda în care intri în galerie, este un obiect de artă în sine.

Ruuca: Eu aș vrea să îi invit și să experimenteze pe propria persoană, să își dea voie să asimileze imaginile, să nu fie ca un scroll pe Instagram, pentru că poate trezi altceva în ei. Mi se pare că în ultima perioadă consumăm mult prea rapid tot ce înseamnă artă vizuală – în social media, în speță –, este o informație care se duce într-o secundă.

Postări zilnic sau ocazional?

Ruuca: Mă gândeam la un moment dat dacă este o problemă că tot postăm și poate ar fi mai bine să fie foarte privat totul și să ai o expoziție o dată pe an și acolo să arăți tot.

Sorin Florea: Nu cred că mai funcționează asta. Este o discuție pe care o am de mult timp cu fotografi care nu publică imagini online. Este foarte greu apoi să ajungi repede la oameni. Nu mai suntem în vremurile în care „în sfârșit, s-a hotărât artistul să expună”. Cred că e necesar un echilibru – să fii un pic prezent, fără să devoalezi prea mult. Este o perioadă ciudată în comunicare.

Cum îi percepeți, ca profesioniști, pe fotografii amatori din social media?

Ruuca: Mie mi se pare că de oriunde poate porni cineva. Toți am fost la început.

Sorin Florea: Cred că e o pasiune foarte drăguță pe care o au mulți oameni și pe mine mă bucură chestia asta. Orice metodă de a face fotografii, de a-ți fixa amintiri, e foarte bună. Fie că e aparat foto, fie că e telefon. Mi se pare terapeutic pentru oricine.

Fotografii publicate prin amabilitatea artistei