INTERVIU – George Șerban, colecționar: Trebuie să știi ce vrei, ce îți place și cum vrei să folosești lucrările de artă

Colecționarul de artă George Șerban, avocat ce își dorește să contribuie la educarea publicului cu lucrările pe care le deține și pe care le împrumută deseori muzeelor din țară pentru expoziții inedite, vorbește într-un interviu acordat curatorial.ro despre cum poate fi format gustul pentru frumos și despre modul în care poate fi concepută o amplă arhivă.

Cu o colecție ce numără aproximativ 5.000 de lucrări și obiecte de artă, pe care a început să o adune încă din timpul liceului, George Șerban recunoaște că unele dintre ele vor fi vândute, însă, până atunci, derulează o serie de proiecte expoziționale cu muzee din țară.

În prezent, la Castelul Cantacuzino este deschisă expoziția „Goya & Dali. Controversials” (foto), cu lucrări din colecția sa, iar Șerban explică de asemenea de ce ar trebui să o vizităm: „Sunt gravuri din cele mai importante cicluri realizate de Goya. Aceste gravuri fac obiectul unor expoziții realizate de marile muzee ale lumii, așadar, cum să nu le vedem aici, la noi în țară?! În plus, e pentru prima dată când în expozitie vedem și «Capriciile» realizate de Dali în 1977”.

George Șerban a împrumutat Castelului Cantacuzino și o parte din colecția sa de stampe japoneze, care a fost expusă sub titlul „Kabuki” până în luna aprilie a acestui an.

Printre altele, colecționarul a colaborat cu Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, Muzeul Național Brukenthal și Muzeul Național de Artă Timișoara.

Este dificil astăzi, pentru un amator de artă, să îşi construiască o colecţie?

George Șerban: Dimpotrivă. Azi, informația în acest domeniu este ușor de obținut și la îndemâna oricui. Trebuie să știi ce vrei, ce îți place și cum vrei să folosești lucrările de artă – acasă, la birou.

Cum se formează o colecţie de artă? Care ar fi punctul de început?

George Șerban: Cartea, cataloagele, expozițiile de artă reprezintă punctul de început. Trebuie citit serios, atât despre arta românească, cât și – măcar – despre arta europeană.

Care considerați că este astăzi rolul colecționarilor de artă în piaţa românească? Ar putea supraviețui ea fără colecționari?

George Șerban: Colecția de artă poate fi constituită pentru plăcerea proprie sau și pentru prezentarea ei în public, așa cum este cazul meu. În situația mea, scoaterea lucrărilor în expoziții organizate de muzeele din România are multiple implicații pozitive, rol educativ, dar și pentru creștea numărului vizitatorilor și, implicit, a veniturilor muzeelor.

Cum vedeți evoluția pieței în ultimele trei decenii? Este valoarea unui artist redată de prețurile obținute în licitații? Sunt acele rezultate mereu juste?

George Șerban: Prețurile, cel puțin pe piața internațională, au crescut enorm pentru toate genurile de artă.

Gustul pentru artă se formează de timpuriu. În afară de vizite la muzee, cum credeți că ar putea fi atraşi copiii către artă?

George Șerban: Vă spun din experienta mea: nepoțica mea, Nur, care acum are 9 ani, a crescut cu familia mea în casă și are deja o colecție de artă, de 40 – 50 de lucrări, cataloage de artă. Deseori am răsfoit împreună cataloagele și ea a desenat după imagini întâlnite aici. În plus, la aniversări sau cu alte ocazii, a primit cadouri inclusiv lucrări de artă. Și din atelierele artiștilor. Mai mult, a fost și este prezentă la mai toate expozițiile mele, ba chiar îi place să pozeze lânga lucrări.

Dumneavoastră cum ați început să adunați obiecte și lucrări de artă?

George Șerban: Am început încă din liceu, cumpărând cataloage de artă, dar și cărți despre artă. Și din perioada facultății – anii ’80 -, am achiziționat gravură românească și cărti ilustrate cu gravură europeană.

Ce v-a atras la început mai mult?

George Șerban: Desenul, gravura.

Câte și ce fel de obiecte cuprinde în prezent colecția dumneavoastră?

George Șerban: Artă românească – mai mult de 2000 de lucrări de pictură, desene, gravuri, litografii, acuarele, sculptură; artă europeană – câteva sute de lucrări de gravură și litografie; artă japoneză – peste 2000 de stampe și aproximativ 50 de cărți ilustrate cu xilogravuri.

Care vă este cel mai drag?

George Șerban: Picasso, din arta europeană, Utagawa Kuniyoshi, din arta ukiyo-e japoneză. Din arta românească, sunt câțiva artiști pe care îi am în colecție, în special din zona ultimilor 50 de ani.

Achiziționați sau licitați în prezent (pentru) obiecte și lucrări? Spre ce anume vă orientați?

George Șerban: Da, eu cumpăr artă continuu. În primul rând, artă europeană și japoneză, iar în zona artei românești am câțiva artiști care mă interesează.

V-ați gândit vreodată că acumulați artă pentru a o vinde la un moment dat sau este un patrimoniu pe care vreți doar să îl împărtășiți cu publicul în diverse muzee și spații din țară?

George Șerban: Colecția trebuie întreținută și costurile nu sunt mici. Și, pentru că am destul de multe lucrări, în mod sigur o parte dintre ele vor fi vândute. Rămân suficiente pentru expozițiile pe care le organizez cu muzeele. În prezent am zece proiecte/ expozitii, iar o parte se derulează deja în muzee.

La Castelul Cantacuzino este deschisă expoziția „Goya & Dali. Controversials”, cu lucrări din colecția dvs. Cum ați adunat aceste piese importante?

George Șerban: Goya este un mare artist și eu așa l-am perceput de când am văzut prima dată, în liceu, un catalog scos de Editura Meridiane. Ulterior, am cumparat și cataloagele scoase de Muzeul Național de Artă al României („Capriciile” și „Dezastrele războiului”). Achiziția a început după anii ‘90, când am avut posibilitatea să ies la Paris, în galeriile de artă și, mai apoi, la casele de licitații. În ultimii ani, se pot achiziționa și online, mai ales după pandemie.

De ce trebuie să mergem să vizităm expoziția?

George Șerban: Sunt aici lucrări – gravuri – din cele mai importante cicluri realizate de Goya („Capriciile”, „Dezastrele războiului” și „Tauromaquia”). Aceste gravuri fac obiectul unor expoziții realizate de marile muzee ale lumii, așadar, cum să nu le vedem aici, la noi în țară?! În plus, e pentru prima dată când în expozitie vedem și „Capriciile” realizate de Dali în 1977.