INTERVIU – Giulia Mangione și profețiile despre sfârșitul lumii

Giulia Mangione, fotografa italo-norvegiană invitată în expoziția „Doom Mood” de la IsThisArtGallery?, vorbește într-un interviu acordat curatorial despre proiectul ei în desfășurare, intitulat „The Fall”, o călătorie fotografică spre apocalipsă în care explorează comunități care se pregătesc pentru un eveniment catastrofal.

„Doom Mood” poate fi văzută în București în următoarea lună și cuprinde și imagini realizate de Toma Hurduc care îi completează viziunea.

Giulia Mangione, câștigătoarea concursului Young Italian Photography | Premio Luigi Ghirri 2023, și Toma Hurduc examinează temerile existențiale și modul în care anxietățile modelează identitățile individuale și legăturile comunitare. Proiectele lor se confruntă cu ideea colapsului iminent, fie că este vorba despre drumul lent către dezastru sau despre erodarea neobservată a realității, ambele strâns legate de amenințarea tot mai mare a schimbărilor climatice.

Fotografiile ei emană tensiune, iar comunitățile prezentate în proiect construiesc o realitate comună, o paranoia colectivă cu privire la un posibil eveniment final.

Proiectul ei a debutat înainte de izbucnirea pandemiei de Covid-19, în Statele Unite. Aici a găsit o comunitate autointitulată cea mai mare comunitate de supraviețuitori din lume, pensionari care trăiesc în buncăr, o mamă care face exerciții de supraviețuire cu copiii ce sunt convinși că vine sfârșitul lumii și oameni care cred că în curând va erupe uriașul vulcan Yellowstone. Ea a imortalizat peisaje și oameni și din Spania, Italia și Grecia.

La București, sunt prezentate câteva dintre documentările ei în această expoziție ce reunește două proiecte pe temă similară, cu viziuni distincte.

Cum ai început proiectul „The Fall”?

Giulia Mangione: A început cu, să spunem, o îngrijorare personală și un fel de anxietate față de ceea ce se va întâmpla în viitor. Am început să mă gândesc la acest proiect chiar înainte de pandemie. După aceea, s-au întâmplat o mulțime de lucruri diferite, inclusiv pandemia, războiul care a început în Europa. Și când am început, am crezut că acest proiect va fi doar un fel de… a fost un gând exagerat că lumea se va sfârși sau că va exista un eveniment catastrofal. Și era un fel de fantezie, iar cu cât am lucrat mai mult la acest proiect, cu atât lucrurile s-au schimbat.

Cred că am început ca o reacție la această teamă și îngrijorare pe care le aveam. Și am vrut să fac ceva pentru a afla mai multe despre ce se întâmplă și de ce există tot timpul aceste profeții despre sfârșitul lumii, aceste date care vin și pleacă și nu se întâmplă nimic. Așa că am decis să merg în mai multe călătorii, călătorii de cercetare în diferite părți ale lumii.

Unde ai călătorit?

Giulia Mangione: Am început în Statele Unite, unde am găsit o comunitate de oameni care se autointitulează cea mai mare comunitate de supraviețuitori din lume. Ei cred că ei sunt cei care vor supraviețui în cazul în care se întâmplă ceva. M-am dus acolo doar pentru că am vrut să îi cunosc personal și nici nu am vrut să citesc prea mult înainte de a-i întâlni, pentru a nu fi influențată de numeroasele articole care au fost scrise despre acești oameni.
Fotografiile nu au fost incluse în această expoziție, însă au fost prezentate în altele.

După ce i-ai cunoscut, ce s-a întâmplat?

Giulia Mangione: Apoi am decis să fac aceste câteva călătorii pentru a întâlni oamenii și a colecta poveștile. Așadar, proiectul este alcătuit din interviuri în care am adunat poveștile oamenilor pe care nu îi puteți vedea în această expoziție. Sunt oameni care vorbesc despre experiența lor personală, cum ar fi doi pensionari care căutau un loc în care să se mute când au ieșit la pensie și au decis să se mute într-un buncăr, pentru că au crezut că este sigur. Apoi, o femeie care obișnuia să facă exerciții de supraviețuire cu copiii ei, iar timp de o lună nu cumpărau nimic și trăiau doar cu ce aveau în depozit și au numit asta Luna Norocului. Ea a făcut asta în fiecare vară timp de câțiva ani, însă nu și-a dat seama că acei copii chiar credeau că lumea se va sfârși. Dacă pentru ea era doar un joc, ei chiar credeau că lumea se va sfârși.

Dintre fotografiile alese de curatoare, Angelica Maria și Matilda Ardeleanu, care au cele mai interesante povești?

Giulia Mangione: Cea de afară este din Yellowstone și reprezintă erupția unui gheizer. Este făcută acolo pentru că Yellowstone este numit un supervulcan. Când îi întrebi pe oamenii care sunt pregătiți sau care au motive să creadă că lumea se va sfârși, unul dintre lucrurile de care le este cel mai frică este că va exploda. Așa că, am făcut fotografii acolo. Această fotografie din expoziție se potrivește de fapt foarte bine cu citatul lui Slavoj Zizek alles pentru expoziție. „Este mai ușor să ne imaginăm un sfârșit al lumii decât sfârșitul capitalismului”. Și această fotografie este într-un fel legată de…

Cea cu patul gol?

Giulia Mangione: Da, pentru că acesta este patul lui Samuelsson, care a fost un imigrant suedez în Statele Unite. A emigrat acolo în anii 1900 și era împotriva întregului sistem, a nașterii capitalismului în acei ani. Totuși, s-a mutat în Statele Unite. Din anumite motive, pentru că era imigrant, nu putea deține o proprietate și a murit fără să dețină ceva. În deșertul de acolo, și-a scrijelit gândurile pe toți acei bolovani pe care îi vedeți în fotografie. Cele mai multe dintre ele sunt de fapt… E amuzant pentru că sunt scrise greșit. Sunt destul de amuzante și sunt toate lucruri împotriva capitalismului, împotriva începutului capitalismului. Vedea deja ce va fi, ceea ce cred că este foarte legat de opera lui Toma Hurduc, pentru că și el se gândește foarte mult la capitalism și la această ciocnire cu societatea contemporană.

Mai este una din Utah, o regiune foarte religioasă prin care deseori când conduceam apăreau aceste panouri. Uneori cu întrebări foarte profunde. „Cum știi ce să crezi?”, de exemplu, așa cum scrie pe panou fotografiat. Și cum eram în această călătorie, mă întrebam tot timpul ce cred cu adevărat. A fost destul de interesant.

„Doom Mood” face parte din „Next Generation of Artists”, proiect care susține formarea și promovarea tinerilor artiști și curatori, sprijinindu-i să-și facă vocea auzită, național și internațional. După București, ea va ajunge în Norvegia, la Nitja Center. Proiectul e finanțat prin EEA and Norway Grants 2014-2021 în cadrul Programul RO-Cultura.