INTERVIU – Horea Paștina: Lucrezi și lucrul te duce de la o lucrare la alta

Pictorul Horea Paștina vorbește într-un interviu acordat curatorial.ro despre cea mai nouă expoziție deschisă la București, „Piatra din capul unghiului”, despre conceptul acesteia și metoda sa de lucru, dar și despre grupul Prolog, pe care l-a co-fondat, și despre necesitatea artiștilor de a se asocia într-un colectiv.

„Piatra din capul unghiului”, expoziție cu lucrări recente, dar și din anii 1980 și 1990 ale pictorului Horea Paștina este găzduită de Galeria Romană până în 31 august. Titlul e împrumutat de la o lucrare – poliptic realizată anul acesta în creion, cărbune și ulei pe pânză.

Textul afișat în prima sală a galeriei este cheia expoziției care aduce un aer de pace, cu „Câmpiile”, „Valea Cricovului” și însemne bisericești discret suprapuse unor geometrii sensibile. Expoziția pornește de la cuvânt. Horea Paștina prezintă lucrări din diverse perioade ale carierei. De la peisaje naturale la naturi statice, de la ulei la cărbune pe pânză, lucrările se remarcă prin simplitate și culori difuze.

Horea Paștina (n. 1946, Alba Iulia) și-a construit o activitate fructuoasă în jurul grupului Prolog, în calitate de co-fondator, alături de Constantin Flondor, Paul Gherasim, Christian Paraschiv și Mihai Sârbulescu. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescuˮ, la clasa profesorului Alexandru Ciucurencu, s-a remarcat de-a lungul anilor prin numeroase expoziții personale în țară și în străinătate, precum și prin prezența activă în expozițiile de grup. Cu lucrări în colecții private, galerii și muzee, artistul a fost premiat în repetate rânduri, iar în anul 2004 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural (în grad de ofițer) și în 2010, la Alba Iulia, cu distincția „Crucea Arhiepiscopalăˮ.

Expoziția de la Galeria Romană poate fi vizitată de luni până vineri, de la 10:00 la 18:00, și sâmbăta, între 10:00 și 15:00.

Spuneți în textul afișat că totul pornește de la Cuvânt și că vă țineți de Cuvânt. Explicați-ne puțin conceptul. Pe ce principiu ați constituit expoziția?

Horea Paștina: Folosesc în acele rânduri „pictură comparată”. Pornind și de la o expoziție pe care am avut-o recent cu un artist mai tânăr, fost student d-ai mei, Cristian Dițoiu, în care voiam să arătăm tocmai pictura comparată. De acolo s-a născut și ideea de a face o expoziție de pictură comparată cu lucrări d-ale mele. Sunt lucrări de parcurs, dar nu e o expoziție retrospectivă, și exact asta face – compară anumite perioade din lucrul meu.

Pe toate pânzele, înainte de a le lucra, desenez crucea. Am nevoie să am un punct de sprijin. E pânza goală. Întotdeauna, ca să pot gândi suprafața, desenez crucea și caut mijlocul laturilor orizontale și verticale. Pun aceste puncte și realizez crucea în suprafață. Desenul ăsta e modul în care pornesc o lucrare. Crucea, de la început și până la cele mai recente lucrări, este primul lucru pe care îl fac, ca să îi ajute la organizarea suprafeței.

Este și un simbol ales?

Horea Paștina: Era nevoie de un punct de pornire. Ce spun acum vine cu o experiență câștigată în timp, dar îmi amintesc că eram student și, cu alți colegi, când mă uitam la suprafața albă a hârtiei sau pânzei era un fel de emoție și eram speriați de ce urma să facem în suprafața aceea.

Încă e intimidantă?

Horea Paștina: Este, da. Am întrebat niște artiști mai tineri: ce simțiți când vedeți pânza asta? Aproximativ, același lucru. Vezi suprafața albă și ești un pic… Și atunci, iei niște repere. Pe mine acest lucru mă ajuta să pot continua. Deja punând aceste repere, puteam să lucrez, deja mă eliberam de spaima aia.

Mă gândesc acum că sunt drumuri pe care se află troițe, cruci puse și oamenii luau astea ca un punct de reper. Omul avea nevoie de asemenea puncte care îl ajutau în călătorie. Omul, când își începe pâinea, face o cruce. Copilul, când e botezat, e însemnat cu semnul crucii. Lucrurile astea le spun acum, dar atunci nu mă gândeam neapărat la ele, ci la nevoia de a avea un punct de sprijin pentru a lucra. De acolo mergeam mai departe. Foloseam „raportul de aur” și pentru stânga și pentru dreapta, iar în ultimul timp chiar așa încep. Primul lucru pe care îl desenez e crucea, apoi, unde se intersectează verticala cu orizontala, desenez cercul, iar în interiorul lui, pătratul, și, pe urmă, deasupra – depinde de poziția în care e așezată pânza – am un triunghi și jos, un altul. De aici și „Piatra din capul unghiului”.

Prezentați lucrări din diverse etape ale creației dvs., este mai important acum să priviți în interior sau la ceea ce vă înconjoară?

Horea Paștina: Aș spune că gândurile vin din preajmă. De exemplu, „Cana fără toartă” și cele trei lucrări cu fereastra sunt imagini din atelier. Ieșirea în natură, întâlniri cu prieteni, locuri. Sunt lucruri care m-au inspirat. Geometria, pe care o foloseam de la bun început, îmi ajută să organizez suprafața – e ca un fir continuu. În perioada de început, lucrările au o dominantă mai închisă, iar partea de lumină este într-o cantitate mai mică. Pe parcurs, încet-încet, las la vedere geometria.

Vă dezvăluiți, practic, „secretele”.

Horea Paștina: Nu e un secret. E la lumina zilei. Acum schimb raportul – albul, lumina, devine dominant și ceea ce e mai închis se mișcorează.

Există un mesaj pe care doriți să îl transmiteți privitorului cu noile lucrări?

Horea Paștina: Sunt exerciții. Reluări din care învăț. Prin repetiție nu epuizez, ci înmulțesc, de la o lucrare la alta. Fiecare, văzând o lucrare – nu numai a mea, a oricui – o vede cum simte și, astfel, lucrarea se înmulțește.

La începutul anului, tot la Galeria Romană, ați participat la o expoziție în care era inclus grupul Prolog, pe care l-ați co-fondat. Care este acum activitatea grupului și pe ce se bazează continuitatea unui astfel de colectiv?

Horea Paștina: Prietenia. Dragostea de pictură. Și credința. E adevărat că acum avem niște ani strânși, întâlnirea dintre noi este mai anevoioasă, dar chiar și așa, la distanță, există o legătură. Urmează să fie expoziții ale grupului Prolog, iar Galeria Romană are un important cuvânt de spus – în sensul că va fi organizator.

Întrebam pentru că, în ultimii ani, se întâmplă tot mai rar ca tinerii artiști să formeze astfel de asocieri.

Horea Paștina: Eu văd asocierea în Prolog ca pe un lucru bun. E bine că am fost așa împreună și că suntem împreună și e bine ca artiștii să fie împreună, pentru că de unul singur e mai greu să faci ceva. De exemplu, în ceea ce mă privește, nu văd cum ar fi putut fi altfel. Eu sunt foarte bucuros că a existat și că există grupul Prolog.

Ce planuri aveți pentru următoarea perioadă, în afara unor viitoare proiecte expoziționale cu grupul, lucrați la o nouă serie de lucrări?

Horea Paștina: Nu pot spune că am un plan. Pânza albă. Crucea, cercul, pătratul, triunghiul. Roșu, galben și albastru – culorile primare care, amestecându-se, dau infinitatea de culori. Lucrez. Așa se întâmplă: lucrezi și lucrul te duce pe tine de la o lucrare la alta. O lucrare te inspiră. O întâlnire, așa cum este și a noastră, chiar dacă e prin telefon. Noi acum încercăm să facem un desen. În tot ce facem desenăm. Ca într-o carte. Cu fiecare naștere se deschide o carte și cu fiecare mormânt se închide o carte. În parcursul vieții noastre desenăm în cartea care se deschide prin nașterea noastră.