INTERVIU – Ilustrator ucrainean, refugiat la București cu familia: Nu mai poți crea ceva amuzant acum. Toți trebuie să învățăm cum să trăim în această realitate

Alexander Dragan este artist ilustrator și animator liber profesionist, iar soția lui, Anastasia Dragan, îl ajută în diverse proiecte. Printre altele, în urmă cu câțiva ani, au publicat o carte pentru copii. El s-a născut în Rusia, ea în Ucraina. Amândoi au trăit o vreme în Rusia, apoi în Kiev, iar la Odesa au întemeiat o familie.

Familia Dragan a părăsit „la timp” Ucraina, țara în care s-a născut fiica lor, Arya. Pe 25 februarie, cei trei au trecut în Republica Moldova, iar pe 2 martie, au ajuns în România.

Au fost foarte impresionați de felul cum au fost primiți în ambele țări, dar își doresc cu ardoare să se întoarcă la Odesa, ar face-o mâine, și pentru că, spune Anastasia Drăgan, „am lăsat peștii în acvariu”.

„Suntem, practic, fără adăpost”, a remarcat cu un zâmbet amar. „Mulți prieteni ai noștri nu au reușit să plece, sunt încă acolo… și fiica noastră duce dorul prietenilor ei”.

La /SAC @ Malmaison, în după-amiaza de 8 martie, a avut loc o întâlnire a câtorva artiști ucraineni cu galeriști și artiști români. Acolo, Alexander și Anastasia Dragan au acordat un interviu pentru curatorial.ro.

Cum vă va afecta munca și creația toată această situație?

Alexander Dragan: Nu știu încă, dar, în mod cert, le afectează.

Anastasia Dragan: Nu putem munci acum. Din punct de vedere emoțional, e imposibil. Trebuie să ne gândim la viitor. Mereu ne gândim unde trăim, ce facem, ce vom face, dar o să avem ceva timp și posibilități să lucrăm, dar sunt multe probleme pe care trebuie să le rezolvăm.

Alexander Dragan: Situația va fi reflectată în creație, pentru că acum este mult mai dificil să faci ceva amuzant când prietenii tăi sunt în acel loc, ascunzându-se de bombe. Sunt mulți prieteni de-ai noștri rămași în Ucraina care nu au putut veni aici. Din cauza războiului, bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani nu au avut permisiunea să părăsească țara. Trebuie să rămână și să lupte.

Plănuiți să vă stabiliți în România pe perioadă nedeterminată sau vreți să vă întoarceți?

Alexander Dragan: Suntem în poziție de plutire. Dacă va exista posibilitatea…

Anastasia Dragan: Dacă va exista posibilitatea să ne întoarcem în Odesa, am fi fericiți.

Alexander Dragan: Am trăit în Kiev câțiva ani, apoi ne-am mutat în Odesa , unde am trăit ultimii șapte ani.

Ați întâlnit galeriști la București, țineți legătura cu cineva de aici?

Alexander Dragan: Este prima întâlnire la care participăm. Este prima ocazie să vedem spațiul și să cunoaștem alți artiști. Ne-a ajutat mult o persoană, o cheamă Suzana…

Cum s-a reflectat totul asupra fiicei voastre?

Alexander Dragan: Duce dorul casei. Noi ne-am grăbit să plecăm din țară și suntem fericiți că nu a fost afectată atât de mult. Sper că se simte ca și când totul e o aventură.

Anastasia Dragan: Îi lipsesc mult prietenii ei, dar este o fată foarte înțelegătoare. Suntem fericiți că suntem împreună. Încercăm să îi explicăm. A fost ziua ei pe 2 martie, iar unii voluntari i-au organizat o petrecere și a fost foarte drăguț. A fost fericită, a primit cadouri. Românii sunt foarte drăguți, apreciem mult. În România, în București, dar și în Chișinău – peste tot oamenii au fost foarte buni cu noi.

Alexander Dragan: Am primit mult sprijin. A fost surprinzător cum oamenii s-au unit, cum au ajutat.

Ați mai fost în România anterior?

Anastasia Dragan: Nu. E prima dată. Este prima dată când ieșim din țară în viața noastră. În Moldova am fost prima dată. Nu știm cum este să fii în altă țară.

Alexander Dragan: Cu excepția Rusiei. E ciudat, pentru că amândoi am trăit în Rusia, apoi în Ucraina, iar ceea ce se întâmplă acum este ireal, pentru că aceste două națiuni sunt apropiate. Noi avem rude în Rusia.

V-ați născut în Rusia?

Alexander Dragan: Eu m-am născut în Rusia, ea, în Ucraina.

Anastasia Dragan: Am plecat în Ucraina, unde ne-am făcut o viață. În viitor, poate în câteva săptămâni, într-o zi, vom fi fericiți să ne întoarcem… pentru că am lăsat peștii în acvariu. Acolo este casa noastră. Este prea greu să înțelegem că acum nu avem casă. Suntem, practic, fără adăpost.

Ce credeți despre faptul că artiștii ruși sunt excluși din instituțiile străine?

Anastasia Dragan: Cred că arta, muzica trebuie să stea departe de politică.

Alexander Dragan: Nu cred că e firesc. Arta trebuie să rămână independentă. Viața în Rusia va fi, de acum, foarte grea. Sunt mulți oameni care nu s-au gândit la politică și care își fac munca, desenează, au proiecte frumoase, lucrează pentru companii în lume, iar acum totul se închide. Nu cred că este corect, dar e realitatea, și acum toți trebuie să învățăm cum să trăim în această realitate.

Credit foto: curatorial.ro