INTERVIU – Pavel Brăila: Trebuie să creăm o altă lume unde nu comandă cine are putere, ci cine are dreptate

Pavel Brăila, artistul care reprezintă Republica Moldova la prima sa participare în Bienala de Artă de la Veneția, vorbește într-un interviu acordat curatorial despre cea mai nouă expoziție a lui, deschisă la galeria bucureșteană Gaep până în luna aprilie, despre „drama pe care o trăim, cu toate războaiele din jur”, și despre misiunea artiștilor de a reflecta realitatea.

Expoziția „Echoes of Harmony and Silent Cries” cuprinde sculpturi din sticlă, obiecte de ceramică și picturi, serii de lucrări ce înmagazinează durere și solidaritate. El asociază fluid elemente mitologice, povești imemoriale și ritualuri străvechi cu evenimentele geopolitice majore ale momentului.

La Bienala de Artă de la Veneția, care are loc între 9 mai și 22 noiembrie, Brăila propune „În a mia și a doua noapte”, proiect curatoriat de Adelina Luft (România) ce va fi prezentat în spațiul Santa Veneranda, parte a Chiesa dei Santi Geremia e Lucia din Veneția.
Un ansamblu de covoare plutește între podea și bolta bisericii, susținut de drone. Obiect familiar — legat de casă, grijă și continuitate — covorul este purtat de o tehnologie asociată de obicei supravegherii, controlului, și acum și conflictelor armate. Instalația inversează simbolic rolurile: drona nu mai delimitează și nu mai urmărește, ci sprijină. Pentru un moment, o tehnologie a dominării devine un gest de protecție, iar memoria domestică capătă forța de a ține în aer un spațiu comun.

Pavel Brăila (n. 1971, trăiește și lucrează la Chișinău) a participat în numeroase expoziții internaționale de artă și festivaluri de film. Este unul dintre puținii artiști selectați de două ori la documenta (documenta 11, 2002, Kassel, și documenta 14, 2017, Kassel și Atena). A mai participat la Manifesta 10 (2014, St. Petersburg) și a creat conceptul artistic pentru primul Pavilion al Republicii Moldova la World Expo (2015, Milano).

„Echoes of Harmony and Silent Cries” este prezentată zilele acestea de galeria Gaep. Cum a luat formă această expoziție? Care este numitorul comun al seriilor de obiecte expuse?

Pavel Brăila: Punctul de legătură între cele trei serii de lucrări este drama pe care o trăim, cu toate războaiele din jur, mai apropiate sau mai depărtate de noi. De la posterul ‘Peace is when they are shooting somewhere else’ încoace, realizat pentru bienala Kyiv Perennial, în februarie 2024, toate lucrările mele au legătură cu ce se întâmplă în Ucraina. Între timp, au mai apărut și alte războaie. Trăim într-o lume nouă, profund diferită, și niciodată nu ne vom mai întoarce la legile care ne guvernau înainte de februarie 2022. În expoziția de la Gaep, mesajul este că trebuie să oprim războiul. La Bienala de la Veneția, mesajul va fi dus un pas mai departe – trebuie să creăm o altă lume unde regulile sunt respectate și unde nu comandă cine are putere, ci cine are dreptate.

Unele dintre ele fac parte din seria „Times When News Is Faster Than Bullets”, prezentată anul trecut la Bienala Art Encounters de la Timișoara. Ne spuneați atunci că seria a pornit odată cu izbucnirea războiului în Ucraina, iar despre câștigarea celui de-al doilea mandat la Casa Albă de Donald Trump, că „atâtea speranțe au fost pierdute”, privind negocierile de pace. În contextul geopolitic actual, vă mențineți această părere?

Pavel Brăila: Absolut. Am pierdut orice speranță odată cu al doilea mandat al lui Donald Trump. Zilele astea a izbucnit un scandal legat de participarea Rusiei la Bienala de la Veneția, dar nimeni nu chestionează legitimitatea participării Statelor Unite. Războiul pe care Statele Unite l-au început în Iran e și el un război fără motiv. Sau cel puțin administrația americană nu reușește să formuleze unul. Unicul lucru care îl ghidează pe președinte sunt cotațiile la bursă. Etica e irelevantă.

Considerați că artiștii, în general, reprezintă o voce care contează în societate, privitor la conflictele din lume, la mișcările sociale?

Pavel Brăila: Vocea artiștilor e un barometru. Pentru unii, ea contează, pentru alții – nu. Cred că artiștii sunt cei care simt schimbările de presiune din jur și că misiunea lor e să reflecte realitatea. Pot ei să schimbe ceva? Nu știu. Poate au fost și asemenea cazuri în istorie, dar puține.

Prin reprezentarea Republicii Moldova la prima sa participare în Bienala de Artă de la Veneția veți trage un semnal de alarmă referitor la această lume în care siguranța este fragilă. Cum sperați să se raporteze privitorul la proiectul propus de dvs.?

Pavel Brăila: Aș vrea să-i atingă corzile sufletului. E, într-adevăr, un semnal de alarmă pentru că trăim într-o perioadă în care nu avem vreo garanție că o dronă nu va cădea peste noi sau că un alt președinte nu va începe un alt război. Noi, cei din mijlocul focarelor de conflict, simțim asta acut. Sper ca și restul s-o facă.

Ce semnificație are, din punct de vedere personal, să reprezentați țara natală la cel mai important eveniment de artă din lume?

Pavel Brăila: Sunt bucuros că reprezint Moldova și că am un proiect bun, datorită căruia vocea acestei țări mici va fi auzită. Și va fi auzită corect, cred: ca un strigăt în acord cu urgența vremurilor.

Care sunt cele mai mari provocări în pregătirea participării la un eveniment de anvergura Bienalei?

Pavel Brăila: Timpul foarte scurt și banii. De exemplu, în acest moment avem bani pentru un custode, dar ne trebuie minimum doi. Vom găsi soluții. La momentul de față, sunt optimist.

Cum credeți că vă va influența parcursul artistic, pe termen lung, această experiență?

Pavel Brăila: Am mai participat la evenimente mari de artă. După prima participare la documenta, în 2002, lumea artei a aflat de mine, am primit invitații de la muzee din toate colțurile lumii. La a doua selectare la documenta, în 2017, așteptam aceeași reacție. N-a venit. Așa că nu pot anticipa. Participarea nu garantează nimic. Sper să fie menționat, totuși, Pavilionul Moldovei. Intuitiv, simt că pavilionul nostru este atât de racordat la contextul actual încât nu va trece neobservat.

Fotografie principală: Lucrări din seria „Times when news is faster than bullets” (2026), în expoziția lui Pavel Brăila de la Gaep © Pavel Brăila; credit: Alexandru Paul