INTERVIU – Sorin Ilfoveanu: Pictura este o meserie pe care o deprinzi prin exercițiu. Tinerii artiști trebuie să lucreze pornind de la ce simt, nu de la ce se face

Artistul plastic Sorin Ilfoveanu a răspuns întrebărilor adresate de Curatorial.ro în preajma aniversării sale. El a vorbit despre parcursul profesional, despre evoluția artei românești, despre generația tânără, pe care o apreciază, despre maestrul Baba și colegul Câlția, despre activitatea muzeelor „care nu marchează viața culturală” și despre planurile pentru anul acesta.

La 76 de ani, Sorin Ilfoveanu nu regretă decât că a pierdut ceva timp ducând, în tinerețe, o viață boemă. Este recunoscător că a avut șansa să creeze nestingherit, că a fost susținut de colecționari încă din tinerețe și în continuare lucrează câteva ore pe zi în atelier.

Îi sfătuiește pe tinerii artiști să muncească mult, „plecând de la ce simt, nu de la ce se face”, și este de părere că estimările făcute de casele de licitații nu reflectă valoarea reală a unei lucrări, ci doar cererea existentă pe piață.

Născut pe 23 mai 1946, la Câmpulung-Muscel, pictorul Sorin Ilfoveanu și-a descoperit stilul sub îndrumarea lui Corneliu Baba. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, a avut zeci de expoziţii personale şi expoziţii de grup pe toate continentele, a fost invitat al festivalurilor şi simpozioanelor de artă de prestigiu.

A organizat, în 1970, împreună cu Virgil Poleac, Muzeul de Artă din Piteşti, în 1974, cu Dan Broscauţeanu şi Ştefan Câlţia, a pictat frescele Teatrului „Al. Davilla” din Piteşti, iar în 1975 a fondat filiala Piteşti a Uniunii Artiştilor Plastici.

A organizat pentru tinerii pictori români tabăra de pictură de la vila „Florica” din Ştefăneşti, Argeş. Cu experiență didactică – în anii 90, șef al catedrei de pictură, apoi decan al Facultății de Arte Plastice, şi în 2000, rector al Universității Naționale de Arte din Bucureşti.

A fost premiat şi recompensat cu zeci de distincţii, printre care, Premiul Academiei Române pentru Pictură, Marele Premiu  al Uniunii Artiştilor Plastici, Premiul Prometheus pentru Opera Omnia, Ordinul Național – Serviciul Credincios în Grad de Mare Ofițer.

În casa-atelier personală achiziţionată în anii 80 la Rădeşti – Argeş este gazdă şi exponent al curentului cultural Rădeşti. Aici își petrece o bună parte din an, când nu se află în București, unde are de asemenea un atelier.

La aniversare și după mai bine de 50 de ani de creație, cum ați caracteriza parcursul dumneavoastră?

Sorin Ilfoveanu: Lucrurile s-au legat firesc în viața mea, am avut șansa de a depăși multe greutăți și de a-mi continua nestingherit activitatea.

Din punct de vedere profesional, care este cel mai important lucru pe care l-ați realizat? Aveți vreun regret?

Sorin Ilfoveanu: Cel mai important mi se pare faptul că am reușit să îmi văd de meserie fără să trebuiască să fac altceva.

Cum vedeți evoluția artei românești în ultimii 30 de ani?

Sorin Ilfoveanu: Cred că este o evoluție favorabilă. Arta românească a căpătat o mare deschidere, artiștii români expunând în diferite galerii din Europa și din lume și putând să vină în contact cu alte culturi, să asimileze influențele lor.

Are arta contemporană puterea să influențeze sau încă acumulează putere?

Sorin Ilfoveanu: Ca în orice perioadă a artei, există, la nivel individual, opere care pot genera influențe, mai ales că, în ziua de azi, există posibilitatea de a afla tot ce se întâmplă în lume în arta contemporană.

Cu deosebită activitate didactică, pe lângă cea artistică, cum priviți generația tânără de artiști? V-a atras cineva atenția, aveți un preferat?

Sorin Ilfoveanu: Generația tânără este foarte dotată, cultivată, tinerii sunt și foarte bine informați. Mi se par remarcabili, dintre foștii mei studenți, Constantin Cioc, Ecaterina Vrana, Alexandru Niculescu, Simona Vilău…

Dacă ați fi acum la început de carieră, ați face ceva diferit?

Sorin Ilfoveanu: În cea mai mare parte, nu, dar cred că nu aș mai fi pierdut mult timp ducând, în tinerețe, o viață boemă.

Pe tinerii artiști de azi ce i-ați sfătui?

Sorin Ilfoveanu: Să lucreze cât mai mult, plecând de la ce simt, nu de la ceea ce se face.

Fundația dumneavoastră a inaugurat luna trecută, la Pitești, o expoziție dedicată lui Corneliu Baba. Știu că v-a fost profesor, dar v-a fost și mentor? Care a fost cel mai important lucru pe care l-ați învățat de la el?

Sorin Ilfoveanu: Meșterul Baba nu ne-a spus niciodată cum să pictăm, ci ne-a învățat ce e pictura. Nu intervenea pe lucrările noastre. Când a fost întrebat cum face o corectură, a răspuns: „Când intru în atelierul lor, pășesc încet, să nu-i deranjez”. Cel mai important lucru deprins de la el a fost meseria în sine.

Se spune că artiștii sunt de regulă solitari și centrați pe creația lor. Este o realitate sau e un mit? Dumneavoastră cum relaționați cu alți artiști?

Sorin Ilfoveanu: Singurătatea e una dintre condițiile lucrului în atelier, dar nu exclude comunicarea și schimbul de idei cu alții. În ceea ce mă privește, încă din studenție am legat o prietenie durabilă cu colegul meu de facultate, marele artist Ștefan Câlția, dar și cu alți pictori, precum Vladimir Zamfirescu, Henry Mavrodin…

În afara talentului, ce anume este foarte necesar în această activitate?

Sorin Ilfoveanu: Pictura este o meserie pe care o deprinzi prin exercițiu, lucrând asiduu. Un rol important în activitatea mea l-au avut colecționarii, care m-au sprijinit încă din tinerețe, datorită lor reușind să-mi dedic tot timpul lucrului în atelier, fără să fiu nevoit să fac și altceva.

Credeți că muzeele de artă din România desfășoară o activitate suficient de atractivă pentru public în general, în afara unor evenimente ca Noaptea Muzeelor?

Sorin Ilfoveanu: Apreciez activitatea Muzeului de Artă Contemporană, care organizează expoziții ale artiștilor tineri. În general, nu cred că muzeele fac evenimente care să marcheze viața culturală, mai degrabă galeriile de artă reușesc acest lucru.

Piața de artă cunoaște un trend ascendent în România, în ultimii ani. Tot mai multe lucrări ale dumneavoastră sunt prezente în licitații. Vă influențează acest lucru în vreun fel creația actuală? 

Sorin Ilfoveanu: Există într-adevăr un trend ascendent al vânzărilor de artă, acestea au crescut odată cu perioada pandemiei, dar niciodată vânzarea lucrărilor nu mi-a influențat starea de lucru. De fapt, lucrările vândute prin casele de licitații aparțin unor colecționari sau instituții, nu sunt luate direct de la artist.

Considerați că estimările și adjudecările reflectă într-adevăr valoarea unei lucrări, în general?

Sorin Ilfoveanu: La noi există câteva case de licitații – Artmark, Vikart, Alis… Ele determină în mare măsură cotele artiștilor, dar, de multe ori, estimările de acest gen nu reflectă valoarea reală a unei lucrări, ci doar cererea existentă pe piață.

În cifre, cum s-ar transcrie creația dumneavoastră?

Sorin Ilfoveanu: Creația unui artist nu poate fi transpusă în cifre.

Aveți o estimare a numărului de lucrări pe care le-ați finalizat?

Sorin Ilfoveanu: Mi-e foarte greu să aproximez numărul de lucrări făcute, uneori se întâmplă să intervin asupra unor lucrări mai vechi sau să distrug unele care nu-mi plac, dar pot să spun că o mare parte a operei mele o constituie desenele.

Câte ore dedicați zilnic lucrului în atelier? Ce culoare folosiți cel mai des și care este indispensabilă?

Sorin Ilfoveanu: Am perioade când lucrez câte 5 – 6 ore pe zi, alteori, mai puțin. Paleta mea de culori e redusă, nu prefer una anume, dar la anumite cicluri de lucrări predomină câte una dintre ele.

Cum arată o zi de lucru a lui Sorin Ilfoveanu? V-a inspirat în vreun fel pandemia sau a fost o perioadă care v-a afectat din punct de vedere creativ?

Sorin Ilfoveanu: Lucrez aproape zilnic în atelier, până după-amiază. În timpul pandemiei, din martie până în septembrie, am desenat și am făcut culoare la casa mea de vacanță de la Rădești, un sat de deal între Pitești și Câmpulung-Muscel. A fost o perioadă intensă de lucru, dar și de singurătate, mi-au lipsit întâlnirile cu prietenii și firescul vieții cotidiene.

Ce proiecte aveți pentru anul acesta?

Sorin Ilfoveanu: În noiembrie, galeria Artep îmi organizează la Iași o expoziție cu desene. Tot atunci, galeria va lansa 50 de mape cu 100 de serigrafii după fiecare desen, precum și o carte care va cuprinde textele a zece mari scriitori contemporani, printre care Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Gabriela Adameșteanu, Matei Vișniec, fiecare dintre ei compunându-și textul pornind de la câte o serie de 5 desene din expoziție.

Foto: prin amabilitatea artistului