INTERVIU – Vlad Nancă, artist la Bienala de Arhitectură de la Veneția: Orice act artistic este unul politic

Vlad Nancă, artistul care face parte din echipa proiectului care reprezintă România la Bienala de Arhitectură de la Veneția 2025, vorbește într-un interviu acordat curatorial despre „Human Scale” și modul în care a fost implementat, despre practica sa interdisciplinară, latura socio-politică a propriei creații, și despre felul în care acest demers i-a schimbat complet percepția asupra arhitecturii din România.

În prezent, echipa de proiect este implicată în realizarea catalogului, în organizarea unei conferințe și a unui atelier de desen care vor avea loc la București, în 26 și 27 iunie.

Cât îl privește pe Vlad Nancă, el pregătește pentru toamnă o expoziție pentru Galeria Il Ponte din Florența, cu care a mai colaborat, și un proiect de anvergură la Scânteia+, realizat în colaborare cu arhitectul Corvin Cristian și curatorul Michal Novotný.

România participă la cea de-a 19-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură – La Biennale di Venezia cu proiectul „Human Scale” semnat de artistul Vlad Nancă și biroul de arhitectură Muromuro Studio (Ioana Chifu și Onar Stănescu), curatoriat de Cosmina Goagea.

Expoziția „Human Scale” este prezentată, până la 23 noiembrie 2025, în două spații complementare: Pavilionul României din Giardini della Biennale și Noua Galerie a Institutului Român pentru Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția.

„Human Scale” propune o reflecție asupra intersecției dintre artele vizuale și arhitectură, printr-un dialog între desenele realizate de arhitecți români din secolul XX și lucrările artistului contemporan Vlad Nancă. „Human Scale” pune într-o nouă lumină arhitectura românească a secolului trecut prin desene ale arhitecților care dezvăluie nu doar o viziune spațiului, ci și felul în care erau imaginate oamenii și viața publică. Prin examinarea siluetelor umane din aceste desene, obținem perspective noi asupra modului în care clădirile existente ar putea fi adaptate pentru secolul XXI.

Cum a luat formă acest proiect?

Vlad Nancă: Proiectul pornește de la o serie de lucrări personale în care folosesc siluete arhitecturale menite să ofere scară clădirilor propuse în desenele de arhitectură. Acestea sunt ulterior mărite de mine la scara 1:1 și integrate în cadrul expozițiilor mele. În timp, acest tip de lucrări a generat un interes tot mai mare pentru desenul de arhitectură, ceea ce m-a determinat să văd participarea la concursul de proiecte pentru Bienală și ca pe o oportunitate de a accesa diferite arhive de desen de arhitectură din România. Documentarea este, de altfel, un element esențial în proiectul nostru de la Veneția.

Proiectul s-a transformat într-un demers colectiv odată cu formarea echipei de concurs și de implementare. Felul în care arată la Bienală este rezultatul direct al acestei munci de echipă: Ioana Chifu și Onar Stănescu (Muromuro studio) – coautori; Cosmina Goagea – curatoare; Otilia Mihalcea – art direction; Corina Bucea – coordonare proiect; Ana Ciobanu – producător; Ioana Zamfir, Andreea Ilie și Alexandra Statache – documentare; Florin Nicolae – implementare. Contribuția fiecăruia a fost esențială pentru forma finală a proiectului.

Muromuro Studio a propus o soluție perfect adaptată temelor abordate și nevoilor de expunere din cele două spații: arhivele de desen din secolul XX din România – o resursă valoroasă și extrem de ofertantă, spațiile de studiu dedicate arhivelor, precum și lucrările mele propriu-zise. Cosmina Goagea a transpus ideile și direcțiile tematice într-un concept coerent și unitar, oferind proiectului o structură clară. Partea de documentare ar fi fost imposibil de realizat fără contribuțiile Ioanei Zamfir, de la Muzeul Național al Hărților, precum și ale Andreei Ilie și Alexandrei Statache, care au contribuit esențial la cercetare și selecție.

Întregul proiect nu ar fi putut prinde formă fără implicarea concretă a Corinei Bucea, care a coordonat proiectul în cele mai mici detalii încă de la faza de concurs, a Anei Ciobanu, care s-a ocupat de logistică și buna desfășurare a proiectului în calitate de producătoare, și a lui Florin Nicolae (Kaustik), responsabil de partea tehnică și implementarea efectivă – profesioniști desăvârșiți, fără de care proiectul nu ar fi existat.

O mare problemă pentru participanții români la Bienala de la Veneția o reprezintă timpul scurt de pregătire a expoziției. În condițiile date, cum ai relaționat cu arhitecții și curatorul implicați și care au fost principalele provocări în realizarea proiectului?

Vlad Nancă: Timpul scurt reprezintă, într-adevăr, principala problemă când vine vorba despre implementare. Nu a fost ușor nici pentru noi, dar cred că am reușit să evităm multe dificultăți datorită faptului că echipa a fost foarte bine pregătită și în faza de concurs și în cea de implementare. Am început lucrul la proiect chiar înainte de anunțarea concursului. A fost un sfat primit de la participanți ai edițiilor anterioare ale Bienalei: să începem lucrul cât mai devreme. Este esențial ca echipa să fie formată din timp și să se lucreze simultan atât pentru concursul de proiecte, cât și pentru implementare.

Aș oferi același sfat celor care doresc să participe în viitor: să lucreze ca și cum au trecut deja de prima etapă și să fie pregătiți pentru a doua. Munca pentru etapa a doua a concursului se desfășoară în perioada sărbătorilor de iarnă, așa că e important să fii deja cu un pas înainte – să acționezi ca și cum ai fost selectat și trebuie să livrezi proiectul final. Fiecare zi contează, fiecare rol din echipă contează, și toți trebuie să lucreze cu încredere și dedicare pentru reușita proiectului. Așa am făcut și noi – și, chiar și așa, nu a fost ușor. Dar satisfacția unui proiect reușit depășește orice neplăceri legate de dificultățile cauzate de timpul scurt pentru implementare.

Desenul de arhitectură inspirat de arhitecți români moderni și contemporani – despre ce creatori este vorba și cum ai adaptat realizările lor?

Vlad Nancă: Primele mele lucrări cu siluete au autori anonimi, însă, pe măsură ce interesul meu pentru desenul de arhitectură a crescut, am început să lucrez și cu siluete extrase din desene ale unor autori cunoscuți, precum Adolfo Natalini, Henrieta Delavrancea-Gibory și Vlad Gaivoronschi. În fiecare caz, motivațiile utilizării acestor siluete sunt legate de contextul expoziției în care sunt prezentate și de temele pe care încerc să le transmit și prin celelalte lucrări incluse.

Ceea ce prezentăm însă la Veneția este un demers distinct: un efort amplu de documentare a desenului de arhitectură din întreaga durată a secolului XX. Este un proiect independent de practica mea artistică, realizat special pentru Bienala de la Veneția. Am accesat numeroase arhive publice și private și prezentăm peste 300 de desene – originale, în Pavilionul României din Giardini della Biennale, și reproduceri, în Noua Galerie a Institutului Român de Cercetări Umaniste.

Ne poți spune mai multe despre o piesă a cărei creație a reprezentat un efort deosebit și de ce?

Vlad Nancă: Printre lucrările mele prezente la Bienală se află „Harta Lumii”, o lucrare de mari dimensiuni, inspirată de una dintre primele reprezentări ale globului – harta lui Martin Hylacomylus din 1509. Ceea ce m-a interesat a fost posibilitatea de a citi această hartă ca pe un grid. Gridul este o temă recurentă în lucrările mele, iar modul de reprezentare este realizat prin diferite obiecte compuse din plăci de faianță industriale de 15×15 cm. Același standard a fost folosit și pentru „Harta Lumii”, care a fost mărită prin realizarea unor plăci de ceramică personalizate, în acest format. Mai exact, este vorba despre 648 de plăci lucrate manual de Victoria Finală – un efort extraordinar din partea ei, pentru care îi voi rămâne profund recunoscător. Părțile de uscat sunt realizate din ceramică neglazurată, iar zonele de apă, din faianță cu glazură lucioasă. Este o lucrare de mari proporții, care domină orice spațiu, păstrând totodată o fragilitate și o sensibilitate aparte. Exact ca planeta pe care o locuim.

Ai schimbat ceva în ultimul moment, înainte de a trimite proiectul la Bienală?

Vlad Nancă: Au fost multe schimbări de ultim moment, iar deciziile legate de creație și conținut au fost luate până în ultima clipă. Pe lângă timpul scurt, a existat o dorință constantă de a îmbunătăți lucrurile și de a atinge cea mai bună formă posibilă pentru fiecare detaliu. Această ambiție ne-a împins pe fiecare dintre noi să dorim să perfecționăm soluțiile propuse. Am avut șansa să lucrăm cu ateliere de excepție – Kodex, pentru imprimare și înrămare, și Kaustik, pentru întreaga producție. Au dat dovadă de răbdare și ne-au susținut cu profesionalism în fiecare idee, oricât de dificilă a fost punerea ei în practică.

Consideri arta ta ca un instrument de schimbare socială sau mai degrabă introspectivă?

Vlad Nancă: Cred că pentru schimbări sociale reale e nevoie de acțiune colectivă. Nu cred că arta mea, de una singură, poate produce astfel de schimbări. Nu pot să fiu atât de arogant. Ce încerc să fac este să comunic idei și teme prin lucrările mele. În acest sens, cred că orice act artistic este unul politic. Lucrările mele mai vechi aveau un mesaj politic mai direct și mai ușor de citit. Cele de acum sunt mai subtile, dar pentru mine ele rămân la fel de angajate. Poate nu mobilizează, dar pot provoca reflecție și discuție. Și uneori, asta e un început de schimbare.

Cum speri să se raporteze oamenii la munca ta?

Vlad Nancă: Sper ca publicul să fie atras în egală măsură atât de calitățile estetice, cât și de mesajele implicite ale lucrărilor mele. Îmi doresc ca acestea să fie atât entertaining, cât și stimulante din punct de vedere intelectual. Mă bucur enorm când oamenii îmi spun că observă legături între lucrările mele timpurii și cele actuale, pentru că, deși îmi dau seama că practica mea s-a schimbat de-a lungul anilor, pentru mine totul se leagă.

În ceea ce privește lucrările prezentate la Bienală, sper să fie un prilej pentru vizitatori să descopere atât practica mea extinsă, sub toate formele ei, cât și pe cea a tuturor colegilor implicați în proiect, și să genereze noi ocazii de afirmare pentru fiecare dintre noi.

Ce reacții au venit din partea publicului până acum, legat de proiect?

Vlad Nancă: Aș spune că reacțiile au fost, în general, bune, pline de entuziasm și, aș adăuga, chiar și de mândrie. La noi ajung, în mod firesc, reacțiile pozitive. Sunt sigur că există și oameni mai degrabă sceptici, și mi se pare absolut normal. Sunt persoane pentru care, probabil, e mai greu să înțeleagă proiectul sau să-i perceapă esența dincolo de fotografiile care circulă pe internet, ceea ce, din nou, e de înțeles.

Expoziția funcționează pe mai multe planuri: există o experiență directă a vizitei, una senzorială, de participare și interacțiune cu spațiul construit și cu lucrările mele; alta de descoperire și studiu al desenelor prezente în ambele spații; și o alta de înțelegere a asociațiilor de idei și a conexiunilor dintre lucrările mele, hărțile și desenele din expoziție și, în final, a întregului ansamblu. Toate acestea sunt mai greu de perceput de la distanță, iar fotografiile documentare nu pot reda pe deplin aceste straturi de lectură. Ar fi ideal ca expoziția să fie descoperită de un public cât mai larg și sper ca reacțiile pozitive să continue. Ne bucurăm de fiecare dată când auzim că oamenii se simt bine reprezentați la Veneția prin proiectul nostru. Sperăm ca planul de a aduce expoziția în țară anul viitor să se concretizeze și, în felul acesta, să facilităm accesul unui public și mai larg la proiect.

Din postura de artist care participă la Bienala de Arhitectură, cum vezi această experiență?

Vlad Nancă: Pentru mine, participarea la Bienala de la Veneția a fost o dorință mai veche. Am simțit că acest proiect, care are la bază desenul de arhitectură, este mai potrivit pentru Bienala de Arhitectură decât pentru cea de artă. Odată ajunși la Veneția, am descoperit cu bucurie că multe alte pavilioane prezintă proiecte colaborative între artiști și arhitecți.

În ceea ce privește proiectul nostru, eu am fost, de fapt, în minoritate. În echipa noastră, pe partea de creație, raportul între arhitecți și non-arhitecți a fost de patru la unu. Pentru mine, asta a însemnat un proces de lucru diferit și foarte valoros, din care am învățat enorm. La fel de mult am învățat și din partea de documentare a desenului de arhitectură. Pentru selecția celor 300 de desene incluse în proiect a trebuit să trecem prin mii, poate chiar zeci de mii de lucrări. Acest proces mi-a schimbat complet percepția asupra arhitecturii din România.

Ce impact crezi că va avea asupra carierei tale această participare?

Vlad Nancă: Mi-e greu să spun asta acum. Încă nu-mi dau seama pe deplin ce se întâmplă, cu atât mai puțin ce impact va avea pe termen lung. Timpul extrem de scurt pentru implementare aproape că nu ne-a lăsat loc să ne gândim la altceva. Ce pot spune cu siguranță este că sunt fericit că proiectul a ieșit așa cum ne-am dorit, că alegerea echipei și viziunea comună cu arhitecții s-au dovedit a fi inspirate și că această colaborare chiar a funcționat. Îmi doresc să pot continua cu proiecte noi. Asta e tot ce pot spune acum.

În urma vernisajului, vor fi organizate și alte evenimente – tururi ghidate, conferințe – la care va participa echipa? 

Vlad Nancă: După deschidere, partea de mediere a expoziției rămâne în responsabilitatea mediatorilor culturali, adică a custozilor expoziției. Pentru această echipă a fost selectat un mix de studenți români și străini, la arhitectură sau arte, unii foarte tineri, alții cu experiență anterioară de mediere la Veneția în edițiile precedente.

Noi, echipa de proiect, suntem în continuare implicați în realizarea catalogului, în organizarea unei conferințe și a unui atelier de desen care vor avea loc la București, pe 26 și 27 iunie. Ne dorim, de asemenea, să continuăm partea de documentare a desenului de arhitectură. În toamnă este programată o conferință la Veneția, iar pentru anul viitor ne propunem să aducem proiectul la București și să realizăm o nouă publicație, în care selecția din arhive să fie analizată de cercetători din diverse domenii.

Ce urmează, pentru tine, după Bienală?

Vlad Nancă: Momentan sunt implicat, alături de echipă, în pregătirea catalogului și a conferinței. Proiectele personale sunt în lucru pentru toamnă: o expoziție la Galeria Il Ponte din Florența, cu care am mai colaborat în trecut, și un proiect de mare anvergură la Scânteia+, realizat în colaborare cu arhitectul Corvin Cristian și curatorul Michal Novotný.