INTERVIU – Zoltán Béla, jocul cu amintirile și cu tehnicile de pictură

Artistul plastic Zoltán Béla prezintă în expoziția „O zi întreagă, împreună” lucrări pline de culoare în care îmbină diverse tehnici de creație și amintiri. Picturi realizate în ulei pe pânză prin transfer și instalații in situ ale lui Zoltán Béla sunt expuse la Galeria Anca Poterașu din București.

„Expoziția este despre memorie, iar tehnica de transfer a picturii de pe folia pe care pictez pe pânză oferă o oarecare transparență și, așa cum amintirile nu sunt foarte clare, la fel picturile sunt un joc tridimensional, bidimensional, unele zone sunt mai clare, altele mai puțin. În plus, este vorba despre jocul între uman, memoria obiectului și natural”, a explicat artistul pentru Curatorial.

Natura transpare în aproape toate lucrările expuse. Mult verde, mult albastru, culori ce sunt îmbinate cu tonuri de gri și alb.

Amintirile vin din copilăria artistului, dar și din a fiicei lui.

Una dintre picturi este centrată pe un tobogan metalic înghițit de natură. Aici, a spus Zoltán Béla, este vorba despre propria-i copilărie. „Toboganul devine lumina din vegetație. Imaginea este dintr-un loc de lângă Baia Mare, de unde sunt eu, Barajul Firiza, de unde orașul își ia apa, și acolo este o cabană la care mergeam des în copilărie. Acum, locul e abandonat și natura și-a intrat în puteri și a acoperit acest tobogan”.

În câteva lucrări apare fiica artistului, el marcând și diferențele între jocul copiilor din anii 1980 și al celor de acum. „Acum, părinții controlează cumva joaca lor, îi opresc să fie gălăgioși. Dacă nu țipă la locul de joacă, unde să o facă? Controlul e excesiv față de cum am crescut noi, într-o libertate mai mare, dar, în același timp, leagănele, toboganele erau rudimentare și deloc sigure. Ne-am călit”.

Amintirile par a fi destul de vii în lucrări, având în vedere abundența de culoare. „Am încercat în fiecare lucrare să fac un contrast între căldura, nuanțele de verde, galben ale naturii și jocurile, casa, îmbrăcămintea. Să fie un contrast între uman și natural”.

Seria de antonime a fost creată anul trecut. Lucrările din aceasta sunt inspirate de desene făcute de copii. „La un loc de joacă era un desen cu un râu și un munte, cu o linie între ele, care le unea, dar și despărțea. Atunci m-am gândit să pictez cu aceeași tehnică a monotipiei, dar să pară zid, și vertical și orizontal, pe care să scriu niște antonime – trup/ suflet, cuvânt/ imagine, conceptual/ vizual – despărțite, dar și apropiate, legate de acea linie care se continuă prin toată sala”.

Expoziția este completată de obiecte împrumutate de la Direcția Parcuri a Sectorului 2. Un acoperiș al unui fost element dintr-un loc de joacă dezafectat este amplasat în centrul uneia dintre încăperile galeriei. Ce l-a determinat pe Zoltán Béla să îl folosească? „Expune memoria timpului, a vremii. Este foarte frumoasă patina dată de iarnă, de soare…”. Șotronul desenat în încăperea de vizavi este pentru copii, indiferent de vârstă.

„Artistul e ca un fel de barometru a ceea ce se întâmplă”

Zoltán Béla a început colaborarea cu Anca Poterașu în 2010, când a expus prima dată la galeria ei. Cea mai recentă expoziție personală a lui la București a fost în 2016. Între timp, a participat la expoziții de grup, în diverse orașe din țară.

Despre experiența cu publicul român și deschiderea lui către artă, artistul a remarcat: „A fost un boom în 2014 în București, acum sunt multe spații de artă, dar pandemia a înghețat lucrurile. Totuși, am observat o dorință a oamenilor să vină la expoziții, să vadă artă, să socializeze”.

„Artistul e ca un fel de barometru a ceea ce se întâmplă. Simte lucruri, rezonează cu anumite lucruri și s-a întâmplat, chiar și mie, să existe lucrări premonitorii”, a subliniat Zoltán Béla.

Deși inspirate din realitatea memoriei, o lucrarea dintre cele expuse zilele acestea la galeria bucureșteană ar putea fi încadrată aici. „Bonding”, o pictură de mari dimensiuni căreia i-a fost acordat un perete întreg în spațiul din strada Popa Soare, exprimă necesitatea apropierii omului de natură. O siluetă feminină îmbrățișează un copac.

Recent, după ce finalizase lucrarea, a descoperit că, la începutul pandemiei, Guvernul din Islanda încuraja oamenii să meargă în păduri să facă asta – să îmbrățișeze copaci, să își ia energia de la ei.

Imaginația, transferată de la artist la privitor

Totul merge spre ideea percepției presiunii timpului, dar și a felului în care jocul modelează mentalități. „E foarte multă nostalgie în expoziție, lucrările sunt realizate printr-o tehnică de transfer – ulei pe pânză. Mi-a plăcut, pentru că se traduce și la nivel conceptual – amintirile se transferă, se schimbă”, a declarat curatoarea Cristina Stoenescu pentru Curatorial.

Despre această tehnică, ea a spus că este mult mai rapidă în realizarea imaginii și poate fi mai puțin controlată. Artistul continuă astfel să experimenteze cu tehnici. „Zoltán Béla e genul de pictor care cunoaște foarte bine texturile, perspectivele și compozițiile”.

De-a lungul timpului, el a încercat diverse tehnici, de la figurativ la hiperrealism și abstract, iar acum, prin lucrările de transfer, reunește experimentele lui.

Zoltán Béla, născut în 1977, în Baia Mare, a urmat cursurile Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, după ce a studiat ceramica. Trăiește și lucrează în București de 14 ani.

O expoziție ce lasă și privitorului loc să își imagineze, „O zi întreagă, împreună” poate fi vizitată până pe 21 mai.