JMW Turner – Maestrul luminii, în cinci picturi

Joseph Mallord William Turner, supranumit de polimatul John Ruskin „părintele artei moderne”, s-a născut în urmă cu 250 de ani, iar pentru a marca momentul mai multe muzee din lume organizează în 2025 și 2026 expoziții speciale.

Turner, nume împrumutat și pentru cea mai importantă distincție acordată pentru artă în Regatul Unit, este sărbătorit anual, de fapt, în fiecare lună ianuarie la Edinburgh și Dublin. Acest lucru se datorează colecționarului Henry Vaughan, care și-a împărțit remarcabila colecție de acuarele ale lui JMW Turner între Galeriile naționale din Scoția și Irlanda, stipulând ca acestea să fie expuse numai în luna ianuarie, „când lumina este cea mai slabă” – o tradiție încă păstrată.

Expoziții speciale

Pentru a marca 250 de ani de la nașterea artistului, galeriile au pregătit ceva mai mult. Panorama furtunoasă „Edinburgh from below Arthur’s Seat” (1801) de la National Gallery of Ireland este prezentată în premieră în orașul redat în tablou.

Pictorul romantic JMW Turner este celebru pentru peisajele sale dramatice, însă o serie de expoziții prezintă și operele lui mai puțin cunoscute.

Artistului i-a fost dedicată o expoziție în New Haven, unde Yale Center for British Art – care deține cea mai importantă colecție de opere ale lui Turner din Statele Unite – a prezentat „J.M.W. Turner: Romance and Reality” (29 martie – 27 iulie), în timp ce la Londra, Tate Britain îl pune față în față cu cel mai mare rival al său – „Turner and Constable”, în perioada 27 noiembrie 2025 – 12 aprilie 2026 și, întrucât Constable era cu un an mai tânăr, această expoziție bifează două ediții 250. Au fost programate expoziții și la Taft Museum of Art din SUA, în Anglia natală, la Turner’s House, Petworth House și Walker Art Gallery.

O expoziție mai mică la Harewood House, în Yorkshire, îl pune pe Turner alături de un contemporan exact – „Austen și Turner: A Country House Encounter” analizează modul în care scriitoarea și pictorul au contribuit la formarea, în felul lor, a înțelegerii noastre asupra rolului casei de la țară în Anglia Regenței (2 mai – 19 octombrie 2025).

Puncte de referință

Curatorii celor mai importante expoziții de anul acesta au ales pentru Artnet câte o lucrare favorită dintre ale lui Turner.

Interpretarea făcută de Turner incendiului de la Parlamentul britanic îi conferă o frumusețe atemporală. Tabloul, care nu a mai fost văzut în Regatul Unit de peste un secol, este împrumutat de Tate Britain de la Muzeul de Artă Cleveland din Ohio. Curatoare este Amy Concannon.

Expusă până în 26 octombrie la Turner’s House din suburbia londoneză Twickenham, pe care a folosit-o pentru a se retrage din agitația vieții în capitală, expoziția cuprinde păsări, pești, animale sălbatice și domestice. Pentru curatorul Nicola Moorby, un studiu în acuarelă al unui stârc, împrumutat de la Leeds City Art Gallery, este bijuteria expoziției.

O acuarelă a ghețarului Mer de Glace de lângă Mont Blanc a fost inclusă de curatoarea Tamera Lenz Muente în expoziția „JMW Turner: Watercolor Horizons”, la Taft Museum of Art din Cincinnati, la începutul acestui an.

La începutul secolului al XIX-lea, Turner vizita frecvent Petworth House, reședința unuia dintre cei mai importanți sponsori ai săi, George O’Brien Wyndham, al treilea conte de Egremont. Numeroasele sale studii realizate în urma acestor vizite fac obiectul unei expoziții speciale, „Turner’s Vision at Petworth”, până în 16 noiembrie la reședința respectivă, acum proprietate a National Trust. Pentru curatoarea Emily Knight, un studiu reprezentând un apus de soare peste lacul de la Petworth surprinde perfect ceea ce Turner încerca să realizeze în timpul vizitelor lui la casa de la țară.

Curatoarea Lucinda Lax a avut la dispoziție multe capodopere Turner din care să aleagă pentru a alcătui expoziția „JMW Turner: Romantism și realitate”, care provine din colecția Centrului de Artă Britanică de la Yale. Expoziția, încheiată la 27 iulie, a pus în evidență atât picturile în ulei cunoscute, cât și acuarelele și gravurile mai puțin cunoscute, dar frumusețea eterică a unui răsărit peste digul Inverary din Scoția, Loch Fyne, a ieșit în evidență.