Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
Home  /  Artǎ   /  Josephine Baker a devenit prima femeie de culoare omagiată la Panteonul din Paris
Josephine Baker

Josephine Baker a devenit prima femeie de culoare omagiată la Panteonul din Paris

Dansatoarea Josephine Baker a devenit, săptămâna aceasta, prima femeie de culoare care a fost omagiată la Panteonul din Paris, locul în care se odihnesc personalităţile considerate eroi ai Franţei, arată CNN.

Născută în Saint-Louis, Missouri, cântăreaţă, dansatoare, spion în timpul celui de-Al Doilea  Război Mondial şi activistă, Josephine Baker a fost un adevărat fenomen atât prin cariera sa dar şi prin ceea ce a lăsat în urmă ca personalitate.

A fost mai cunoscută în Franţa decât în ţara sa natală, dar a fost mereu mândră de provenienţa sa.

Doar 80 de personalităţi au mormântul în Panteon

Dintre acestea, doar şase sunt femei, iar Baker este prima femeie de culoare care are un monument aici, alături de cele ale lui Marie Curie şi Simone Veil.

La cererea familiei, ea a rămas înmormântată la Monaco iar la ceremonia care a avut loc marţi la Paris a fost adus un sicriu cu pământ din locurile care i-au fost dragi: Saint-Louis, Paris, Milandes – unde era castelul său şi Monaco. Data evenimentului nu a fost întâmplătoare – în acea zi, în 1937, a obţinut cetăţenia franceză.

De altfel, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, care a vorbit la ceremonie, a transmis un mesaj şi într-o înregistrare video pe Twitter,  în care a spus că artista a avut “tot curajul, toată îndrăzneala, este sinteza a ceea ce înseamnă să fii francez, ea, care era americancă”.

Ceremonia de la Panteon a fost una plină de fast, cu orchestră militară, steaguri şi un cor de copii care au cântat cântecele lui Baker. De altfel, când sicriul a ajuns la treptele Panteonului, a fost cântat celebrul său cântec, “J’ai deux amours”, în care vorbea despre dragostea de ţară şi dragostea pentru Paris.