Kira Hagi, la Muzeul Național al Țăranului Român

Kira Hagi, artistă vizuală și actriță, prezintă o expoziție multimedia în Sala Noua Galerie a Muzeului Național al Țăranului Român în perioada 4 – 8 martie.

„Agapi – O jumătate de secol de iubire” reunește pictură, fotografie, film documentar și instalație într-un demers personal, construit în aproximativ trei ani.

Nucleul spațiului este „Casa Meraki”, o instalație inspirată de termenul grecesc care definește dedicarea totală, sufletul și pasiunea pe care le puneau bunicii și străbunicii în munca depusă ridicării caselor pentru familie. Inspirată de o pictură, casa este construită ca un spațiu real în care se reunesc imaginile, obiectele și sunetul. În interior, un telefon vechi redă fragmente din conversațiile cu bunicii artistei, transformând vizita într-o experiență intimă de ascultare.

Expoziția, din care face parte și mini-documentarul „Papu și Dadi – O jumătate de secol de iubire”, este poate cel mai intim proiect al artistei. Un eseu vizual despre moștenire, dragoste și memorie. Povestea bunicilor devine o poveste universală și subliniază importanța tradițiilor în viața unui cuplu, arătând cum valorile familiale au fost fundamentale în menținerea pe viață a relației lor.

Seria fotografică realizată împreună cu fotograful Sebastian Enache completează demersul vizual prin portrete în costume tradiționale aromânești. Imaginile evită nostalgia decorativă și propun o privire contemporană asupra identității, păstrând rigoarea estetică și simplitatea expresiei.

Memorie și trăire

Curatoarea expoziției, Iulia Gorneanu, descrie proiectul ca pe „o construcție simbolică în care casa devine nucleu al identității și al continuității, iar albastrul — culoare a transcendenței și a dorului — susține dimensiunea spirituală a spațiului”. Instalația este îmbrăcată în piese textile aromânești, iar fiecare element contribuie la o scenografie coerentă, în care memoria este transpusă vizual și sonor.

Despre procesul care a stat la baza proiectului, Kira Hagi mărturisește: „«Agapi» nu a început ca o idee de expoziție. A început într-o bucătărie, în timp ce stăteam de vorbă cu bunicii mei. Ei povesteau întâmplări, amintiri, feluri de a privi lumea, iar eu, aproape fără să îmi dau seama, desenam pe o foaie. Atenția mea era la ceea ce spuneau ei, nu la ce schița mâna mea. Abia mai târziu am realizat că acele desene adunau, fără intenție, fragmente din poveștile lor. Apoi am simțit nevoia să le fac fotografii — o formă simplă de a păstra ceva din prezența lor. În acest proces, colaborarea cu Sebastian Enache a fost esențială în construirea universului vizual al proiectului: prin fotografiile realizate de el, pornind de la conceptul meu, povestea a căpătat viață prin imagini. Iar dacă tot îi aveam acolo, mi-am spus: de ce să nu îi filmăm? Așa a apărut ideea de a înregistra povestea lor de dragoste și felul în care au construit o viață împreună. În paralel, am început să pictez. Imaginile s-au așezat treptat, pornind din schițele făcute fără plan. Casele, copacii, figurile, costumul — toate au crescut din memoria acelor momente simple petrecute la masă.

În timp, proiectul a crescut firesc. După «Rădăcini» și «Experiment Dezrădăcinare», «Agapi» a devenit capitolul în care aceste istorii nu mai rămân doar ale mele, ci sunt duse mai departe prin cei care le-au trăit înaintea mea — bunicii mei, Papu și Dadi.

Un moment decisiv a fost când, vorbind cu soțul meu, Thomas, am înțeles că proiectului îi lipsește încă o formă. El mi-a propus să construim în spațiu pictura de la care pornise totul — Casa Meraki. Thomas urma atunci un curs de tâmplărie susținut de Lucian Mihăilescu, designer de obiect, cu experiență de peste 20 de ani în tâmplărie tradițională și modernă. De aici a apărut ideea de a construi casa împreună. Le-am arătat schița și pictura din care să se inspire, iar cu expertiza lui Lucian și cu implicarea lui Thomas, imaginea a căpătat volum, iar casa a devenit locul în care fotografiile, filmul și picturile s-au întâlnit.

Pentru mine, «Agapi» este rezultatul unui proces de ascultare și de păstrare. A pornit din conversații obișnuite și din dorința de a nu pierde ceva ce părea firesc și prezent. În timp, aceste gesturi s-au adunat într-un spațiu în care memoria poate fi văzută, ascultată și simțită”.

Expoziția va fi prezentată și în alte orașe din România și în străinătate.

Despre Kira Hagi

Kira Hagi (n. 1996), cu formare în arte vizuale și actorie de film, a studiat la International British School of Bucharest și a absolvit New York Film Academy din Los Angeles. Din 2018, lucrările ei au fost prezentate în expoziții personale și de grup în România, Franța, Turcia și Italia, inclusiv în cadrul Bienalei de la Florența.

„Agapi – O jumătate de secol de iubire” marchează o etapă de maturitate artistică, reunind într-un singur spațiu pictura, fotografia, filmul și instalația, într-un discurs vizual coerent și personal.