„Leda și lebăda” și un Rafael, la Sibiu. Capodoperă de Jan van Eyck, de la Brukenthal la Londra

„Leda și lebăda”, tempera pe panou începută de Leonardo da Vinci și finalizată de ucenicii lui, și un tablou de Rafael care fac parte din colecția Galleria Borghese ajung la Muzeul Național Brukenthal, în timp ce de la Sibiu va pleca spre National Gallery London pictura „Bărbatul cu tichie albastră”, de Jan van Eyck.

Muzeul Național Brukenthal a demarat un parteneriat cu Galleria Borghese din Roma. Pentru început, în cadrul acestuia, în 2025, lucrarea „Leda și lebăda” după Leonardo da Vinci va putea fi văzută la Sibiu. Muzeul va trimite de asemenea lucrări în capitala Italiei.

„Vor fi premiere și evenimente notabile”, anunță managerul Alexandru Chituță. „Pot anunța că am primit acordul Galeriei Borghese ca la sfârșitul anului 2025 să fie expusă la Sibiu lucrarea «Leda și lebăda» după Leonardo da Vinci, iar în cursul anului 2026 o lucrare de Rafael”.

În momentul de față, lucrarea „Leda” care va ajunge la Sibiu este expusă la Paris. „Câteva lucrări de artă românească și artă europeană din colecția Muzeului Național Brukenthal vor fi expuse în Galleria Borghese din Roma. Este un pas important în deschiderea unei colaborari mai îndelungate, pentru că ambele muzee au o colecție inestimabilă”.

Colaborare în curs cu National Gallery London

La National Gallery din Londra va fi expusă în anul 2026 lucrarea „Bărbatul cu tichie albastră”, de Jan van Eyck, din colecția Muzeului Național Brukenthal, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la deschiderea muzeului de artă din capitala Regatului Unit.

Lucrarea de la Sibiu revine în Anglia după 200 de ani de la prima expunere la Londra. „Încercăm așadar, așa cum s-a văzut până în momentul de față, să ne implicăm activ în diplomația culturală și să demonstrăm faptul că România poate, în sfârșit, să organizeze evenimente de talie mondială și că are energia și condițiile necesare”, mai spune managerul.

Galleria Borghese

Galleria Borghese este astăzi una dintre cele mai importante instituții muzeale din Lume. Considerată una dintre perlele Romei, muzeul este un adevărat templu pentru iubitorii de artă şi este moştenirea lăsată Cetăţii Eterne de către Scipione Borghese, controversată figură politică, rămasă în istorie ca patron al artelor.

Clădirea care adăposteşte Galleria Borghese a fost comandată de către cardinal arhitectului Flaminio Ponzio, care a început construcţia în 1612. Un an mai târziu, Ponzio a murit, iar lucrările au fost terminate de Giovanni Vasanzio (Jam van Santen), responsabil pentru terasa în formă de U, care este decorată cu nişe în care apar statui clasice sau basoreliefuri.

La finalul secolului XVIII, clădirea a devenit muzeul public. Un secol mai târziu, în 1902, familia Borghese nu şi-a mai permis costurile de întreţinere a vilei şi a vândut colecţia de artă statului italian. Anul următor, o parte din grădini a fost vândută către Primăria Romei şi a fost transformată în parc public.

Galleria Borghese a fost complet restaurată între 1995 şi 1997, iar în momentul de față, prin fonduri PNNR, se lucrează la modernizarea acestei instituții.

Galleria Borghese se află în mijlocul grădinilor Vilei Borghese şi este unul dintre cele mai prestigioase muzee de artă din lume, adăpostind mare parte din colecţia începută de cardinalul Borghese (1576 – 1633). Desfăşurată pe două etaje şi în 20 de încăperi, colecţia cuprinde capodopere de Leonardo, Bernini, Tiţian, Rafael, Caravaggio, Rubens, Botticelli şi Canova.

Despre „Leda și lebăda”

„Leda și lebăda” este astăzi subiect al mai multor studii. Este considerat că a fost începută de Leonardo da Vinci și apoi a fost terminată de adepții săi. Dimensiunile sale sunt de 115 x 86 cm.

Povestea Ledei și a lebedei a fost subiectul a două compoziții ale lui Leonardo da Vinci, posibil datate 1503 – 1510. Leonardo a fost interesat de tema Ledei atunci când lucra la „Mona Lisa”, iar în Milano a făcut numeroase schițe ale lebedelor din șanțul din jurul Castello. Pictura a fost descrisă de Cassiano del Pozzo în 1625; în acest stadiu, ea se afla în colecția regală de la Fontainebleau.

„O figură în picioare a Ledei aproape în întregime goală, cu lebăda lângă ea și două ouă, din ale căror cochilii sparte ies patru pui, Această lucrare, deși oarecum uscată în stil, este rafinat finisată, în special în pieptul femeii; iar pentru restul peisajului și viața plantelor sunt redate cu cea mai mare diligență. Din păcate, tabloul este într-o stare proastă deoarece este realizat pe trei panouri lungi care s-au desprins și au rupt o anumită cantitate de vopsea”, scria Cassiano del Pozzo.

Până în secolul al XVIII-lea, opera de artă a dispărut. Au rămas câteva lucruri care dau o idee despre cum arăta. De exemplu, există desene ale capului lui Leonardo și bustul Ledei; faimoasa figură realizată în 1506 de Rafael; desen cu cretă roșie, care ar putea provoca un asistent al lui Leonardo; imaginea Bugiardini bazată pe desenul original al lui Leonardo (1504); o altă copie, probabil realizată de Francesco Melzi și bazată pe al doilea desen al lui Leonardo (1508); o copie a unui alt student, Cesare da Sesto.
După cum se spune, această ultimă lucrare este cea mai apropiată de originalul lui Leonardo și este expusă în Galleria Borghese.

În inventare, celebrul tablou „Leda și lebăda” a fost considerat timp de trei sute de ani (până în 1893) ca fiind opera lui Sodoma sau o copie a acestuia din urmă. Atribuirea sa este încă îndoielnică, dar, în urma cercetărilor recente asupra testamentelor, se crede acum că este o pictură neterminată care se afla în casa lui Leonardo în momentul morții sale (1519) și care a fost moștenită de elevul său Salai, care a refăcut-o. Razele X au scos la iveală o altă compoziție sub aceasta, care îi înfățișează pe cei patru copii ai Ledei (Castor, Pollux, Elena și Clitemnestra) ieșind din ouăle lebedei. Leda, cu brațele în jurul lebedei (Jupiter), într-o postură curbată elegantă, cu părul scăpându-i parțial din împletituri, în contextul peisajului fluvial spațios, a fost cu siguranță concepută de Leonardo, dar executată de artiști diferiți.

„Leda” lui Leonardo a avut o parte de o prezentare excepțională pentru istoria artei care a confirmat din nou în 2019, anul celei de-a 500-a aniversări a morții lui Leonardo, autenticitatea acesteia.

Leonardo da Vinci este artistul vândut cel mai scump la licitație. „Salvator Mundi”, atribuit lui de mai mulți experți, datat 1499 – 1510, a fost vândut la Christie’s New York, în 2017, pentru 450 milioane de dolari. Este considerat că se află în colecția prințului moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman. Pictura nu a mai fost expusă public de la acea licitație Christie’s din 2017 și, de la sfârșitul anului 2020, a fost depozitată în Arabia Saudită, în așteptarea unui muzeu și centru cultural care urmează să fie finalizate în Al-‘Ula.