Locals Elswhere – Cinci artiști din SUA, la București

John Dickinson, Marina Kassianidou, Aitor Lajarin-Encina, Marius Lehene și Sarah McKenzie, artiști care trăiesc în vestul și sud-vestul Statelor Unite, sunt reuniți în expoziția „Locals Elsewhere/ Localnici în altă parte”, deschisă la Etaj artist run space din centrul Bucureștiului în perioada 24 iulie – 22 august.

Aceasta are o extensie la Etaj Mahal de la Combinatul Fondului Plastic. Ambele expoziții au drept numitor comun ideile de distanță și dislocare, aplicate atât sensului, cât și locului.

Acești artiști procesează spațiile înconjurătoare – naturale și construite de om – percepându-le în imediatețea lor, dar și în paradoxurile lor: în relație cu locuri îndepărtate pe care le cunosc, precum Cipru, India, Spania, România, sau cu spații (și mai îndepărtate) fictive din literatură, artă și film. Fiecare dintre cei cinci explorează într-un mod propriu intersecțiile vizuale și conceptuale dintre local și global, autohton și străin, închis și deschis, familiar și nefamiliar, apropiere și distanță.

Despre practica artiștilor

Lucrările recente ale lui John Dickinson invocă legătura dintre negație și semnificație, relația dintre imagine și obiect. Alte preocupări care planează în fundal sunt lizibilitatea intenției și influența formelor consacrate – de exemplu, rama. Dickinson se referă la acestea ca „piste false, ordine concurente ale informației și incidente construite”, care converg în lucrare, împiedicând și, simultan, stabilind un posibil sens.

Materialele de serie, produse în masa, devin suprafața de interes în lucrările Marinei Kassianidou. Lucrările ei stabilesc o tensiune între aceste materiale ca suport fizic pentru urme și ca forțe integratoare ale operei, ale căror „intenții” artista pare, într-un sens, să le urmeze. Rezultatul este o serie de urme parțial vizibile, care se retrag și astfel activează semantic urmele mecanice, accidentale și „naturale”, distincte de cele realizate de artistă.

Scene familiare, dar enigmatice, se desfășoară în picturile diagramatice ale lui Aitor Lajarin-Encina. Simbolic și metaforic, ele fac trimitere la preocupări existențiale, a căror temă principală ar putea fi întrebarea: „Unde ne aflăm, noi, oamenii, acum?”. Desfășurate ca niște fabule cu grade diferite de criptare, lucrările sale reflectă și meditează asupra relațiilor dintre oameni, dintre aceștia și mediul construit, dar și lumea „naturală”.

Construite în straturi de vopsea transferate și țesute în fragmente, lucrările lui Marius Lehene deschid interferențe între lumi vizuale paralele. Crăpate, ciobite, decojite și obosite, aceste imagini și suprafețe par incapabile să ofere imunitate față de orice sistem pe care îl descriu local și temporar. Reflectând asupra locațiilor simultane, picturile sale multiplică punctul de vedere, „eu”-l implicit, și subliniază precaritatea separării dintre figură și fundal.

Sarah McKenzie documentează mediul construit prin picturi atent elaborate, folosind schimbările arhitecturale ca dovezi ale transformărilor sociale, economice și culturale. Ea se concentrează asupra spațiilor instituționale, în special muzeele și închisorile americane, unde transgresiunea culturală este celebrată iar cea penală este pedepsită. Aceste spații, distincte de toate celelalte, își păstrează relația cu întregul mediu construit, servind atât ca critică, cât și ca simptom al acestuia.