Maia Ciucur și Toma Rosetti expun la Galleria 28
Galleria 28 din Timișoara găzduiește, în perioada 9 februarie – 26 februarie, expoziția „Ecou” a artiștilor Maia Ciucur și Toma Rosetti. Expoziția, curatoriată de Maria Pașc, propune o reflecție vizuală asupra modului în care imaginea, memoria și materia urbană pot fi rescrise prin intervenție artistică. Pornind de la fotografie, instrument al fixării realului, cei doi artiști operează asupra imaginii prin procese deliberate de ștergere, suprapunere și rescriere, și transformă documentul în teritoriu activ de lucru.
„Ce rămâne prezent, de neșters dintr-o ruină? Materia erodată pare să nască un nou limbaj. Artiștii prezenți pornesc de la fotografie, instrument al fixării realului, pentru a o supune unei intervenții deliberate, aproape agresive: ștergere, suprapunere, rescriere. Fotografia se transformă astfel din document în teritoriu de lucru. Tehnica actualizează ideea de palimpsest: imaginea dintîi este forțată să trăiască sub o multitudine de straturi întrepătrunse. Ziduri, fragmente de clădiri, străzi, urme de scris, graffiti, texturi anonime ale orașului și fragmente din natură sunt supuse unui proces deliberat de degradare. Această alegere sugerează faptul că deteriorarea poate fi văzută ca un precursor al reînnoirii, nu doar ca sfârșit. Discursul pleacă de la ideea de pierdere, ajungând la o metamorfoză a spațiului cotidian. În lucrările lui Toma Rosetti, fotografia devine materie brută. Interesul artistului se îndreaptă către mediul urban ca sistem rigid, repetitiv, mecanic, un spațiu în care ordinea se impune prin geometrie și rutină. Intervențiile sale nu caută armonizarea acestor structuri, ci, dimpotrivă, o reorganizare brutală și dinamică a lor. Prin fragmentare, suprapunere și distorsionare, orașul este spart din interior, iar prin această fisură se naște un nou tip de peisaj: instabil, tensionat, viu. Maia Ciucur aduce în acest dialog o atenție aparte pentru dimensiunea afectivă a spațiului. Locurile alese sunt marcate de rutină, de o repetitivitate care, în viața cotidiană, ajunge să devină invizibilă. Intervenția cromatică, discretă dar fermă, introduce o altă tensiune — aceea a speranței. Culoarea devine semnul unei emoții care refuză să dispară chiar și în cele mai rigide cadre urbane. În lucrările sale, ritmurile, texturile și contrastele creează o respirație internă a imaginii, o pulsație ce contrazice inerția locului. Lucrările Maiei Ciucur și ale lui Toma Rosetti urmăresc obținerea unor imagini grafice construite pe juxtapuneri ferme între formele rigide și cele organice. Prezente simultan în peisajul urban, dar rareori observate împreună, acestea sunt aduse aici în tensiune: liniile drepte sunt tulburate de gesturi fluide, structurile fixe sunt traversate de accidente vizuale, iar suprafețele devin câmpuri de fricțiune. Accentul cade pe texturi, pe ritmuri vizuale și pe contraste radicale, ca forme de gândire artistică. Cei doi artiști nu își amestecă vocile — le lasă să se întâlnească prin ecou”, scrie Maria Pașc.
